Pentru iarna care vine trebuie să fii îmbrăcat cu Hristos
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 1,315 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger
Hristos revine.jpg                                                                        21.01.2021
    Am ajuns în acest nou an, 2021, aproape de mijlocul lunii ianuarie şi se părea că iarna a făcut loc primăverii şi că obişnuitul frig al iernii ne va ocoli. Numai că aceste previziuni, mai degrabă dorinţe, nu s-au împlinit. Iarna a venit şi s-a instalat, aşa cum îi stă bine. Zăpada şi frigul ne-au adus aminte că încă suntem în iarnă. Primăvara mai trebuie să aştepte.
    M-am gândit la faptul că deşi ştim că unele lucruri trebuie să se întâmple, aşa cum este în cazul anotimpurilor, noi, uneori, totuşi mai sperăm într-o inversare, într-o potrivire a lucrurilor mai degrabă cum ne-ar plăcea nouă decât într-o ordine firească a lor. Dar totul se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple, într-o ordine stabilită de Marele Creator, şi noi suntem în cea mai bună poziţie atunci când înţelegem planul şi ordinea lăsate de El, le acceptăm şi suntem mulţumitori pentru ceea ce El face.
    De la începutul anului 2020 trăim zile cu totul deosebite, aşa cum omenirea nu a mai trăit. Totul se întâmplă în acest context al aşa numitei pandemii cu virusul care a băgat în sperieţi mare parte a populaţiei, vreau să cred că nu a întregii populaţii şi că mai sunt oameni cu capul pe umeri. Atitudinea generală a populaţiei este, în acest caz al crizei mondiale provocate, că răul se va sfârşi şi că, din nou, vor veni zilele bune după care tânjim; că iarna se va duce şi că va veni mult aşteptata primăvară.
    Internetul s-a încins de când cu pandemia şi pe reţelele de socializare au apărut informaţii despre un plan, nici măcar secret, al unor oameni din umbră, bogaţii planetei, care şi-au propus să folosească această pandemie pentru a schimba total faţa acestei lumi. Ei, bogaţii, spun că schimbarea va fi spre bine, dar alţii, cei ce văd lucrurile altfel, spun că schimbarea va aduce omenirea, pe cei mulţi, într-o stare de sclavie, că va fi un nou fel de comunism global, mult mai feroce decât ceea ce omenirea a cunoscut până acum. Tot aici am aflat şi faptul că vaccinul propus pentru rezolvarea pandemiei nu este decât un alt mijloc de a face rău populaţiei şi că scopurile declarate ale celor din umbră ar fi, în primul rând, o oportunitate extraordinară de a face bani şi, în al doilea rând, o reducere dramatică a populaţiei lumii. Spun unele surse că ar exista o uneltire mârşavă împotriva umanităţii cum nu a mai existat până acum, cei mulţi vor muri iar cei ce vor rămâne vor deveni sclavii celor puţini.
    Nu cred că v-am spus ceva nou. Orice om cât de cât informat ştie aceste lucruri şi rămâne ca el să hotărască ce este minciună în tot acest scenariu şi ce este adevăr. Ce vreau să spun, şi să leg lucrurile de iarna de care vorbeam, este că foarte mulţi oameni care sunt puşi în faţa acestei perspective cu adevărat sumbre , de neimaginat şi de nedorit pentru o minte sănătoasă, nu pot crede că asemenea planuri diabolice ar putea fi făcute de către cineva. Şi trebuie să le dau dreptate, în acest punct, şi să spun şi eu că o minte sănătoasă nu ar putea gândi şi face asemenea monstruozităţi. Numai că şi aceste monstruozităţi sunt, dacă vreţi, într-o ordine care a fost prevestită cu mii de ani înainte şi sunt într-o normalitate, într-o înlănţuire care trebuie să aibă loc, să fie o IARNĂ înainte de a fi o PRIMĂVARĂ. Nimeni nu va putea schimba ciclul. Faptul că noi nu vrem această IARNĂ nu este un argument ca ea să nu aibă loc. Faptul că ne dorim să sărim peste ea şi să ne trezim direct în PRIMĂVARĂ nu este realist. Va fi o IARNĂ dar, ce bine, va fi şi o PRIMĂVARĂ, pentru toţi cei ce vor trece cu bine prin cea mai aspră IARNĂ care a avut loc vreodată.
    Problema oamenilor, în general, este că ei nu văd pericolul, sau, dacă îl văd, îl minimalizează şi nu vor să accepte adevărata stare de fapt şi nici soluţia evitării lui. Oamenii obişnuiesc să-şi bage capul sub nisip, ca struţul, şi să spună că ei nu văd nici un pericol, când pericolul este chiar lângă ei.
    Aşa cum spuneam Dumnezeu a avertizat lumea cu mii de ani înainte şi a spus că peste omenire vor veni vremuri cumplite, necaz şi suferinţă cum nu au mai fost vreodată; că minciunii i se va spune adevăr şi adevărului minciună; că oamenii vor muri în numere impresionante şi că cei răi vor prospera o vreme; că cei drepţi, sfinţi, vor trebui să sufere şi să sufere chiar martiraj; că Satana va căuta să îi însemne pe toţi oamenii cu semnul lui şi că cine va refuza acest semn (ca să-şi salveze sufletul) va trebui să moară; că va fi o mare înşelare şi o mare apostazie – adică o mare lepădare a oamenilor de Dumnezeu; că va fi un Antihrist care va aduce peste omenire nenorocire; că ura şi răutatea vor fi la cote de neimaginat şi că ele se vor îndrepta, cu precădere, asupra celor ce vor să-I fie credincioşi lui Dumnezeu. Citiţi Matei 24 şi toată cartea Apocalipsa. Acele lucruri scrise aici se vor întâmpla şi deja se întâmplă.
    Am observat, chiar şi în cazul multor creştini care spun că sunt născuţi din nou şi care sunt familiari cu Scripturile, că şi ei au aşteptări nerealiste, că şi ei cred că problema se va rezolva, vaccinul o va rezolva, şi că îşi vor putea relua din nou cursul vieţii de dinainte de 2020. Ei vor să evite iarna şi să treacă direct în primăvară. Lucru imposibil. Această atitudine nerealistă se datorează mai multor factori: citirea Scripturilor cu superficialitate şi, din această cauză, primirea de învăţături care nu au fost bazate pe adevăr ci pe tot felul de poveşti – sunt uimit să văd câte învăţături greşite sunt azi acceptate în biserici; superficialitate în viaţa de credinţă, umblarea după lucrurile lumii, înţelegerea greşită a harului lui Dumnezeu, cultivarea sinelui,a egoismului, căutarea emoţiilor religioase mai degrabă decât trăirea în ascuns, după adevăr, etc. Cei ce au fost obişnuiţi să trăiască după ceea ce simt, simt şi azi că acele lucruri rele nu se vor întâmpla. Ei se bazează pe nădejdi înşelătoare şi nu vor să fie realişti.
    Domnul Isus i-a avertizat pe ucenicii şi apostolii Lui despre tot răul care se va ridica împotriva lor pentru ca aceştia să nu fie nepregătiţi. Pe lângă faptul că au fost avertizaţi în această privinţă li s-a spus să fie atenţi şi la felul în care ei trăiesc, la dragostea de sine,le-a spus să se lepede de sine şi să nu-şi iubească viaţa pământească. Totul ca să fie pregătiţi. Învăţătorii religioşi din aceşti ani de libertate au învăţat exact invers. Li s-a spus oamenilor din biserici că totul este rezolvat prin faptul că au făcut un botez şi mai vin la biserică; dacă nu li s-a spus li s-a dat de înţeles că pot alega după orice atât timp cât cred sau sunt membri într-o biserică; li s-a spus că necazul şi încercările nu sunt pentru copiii Domnului ci pentru păgâni; li s-a spus că atunci când va fi mai greu atunci Domnul îi va duce pe neaşteptate în cer, îi va răpi, fie că ei au avut o dorinţă vie şi fierbinte să fie cu Domnul fie că nu. Multe alte lucruri neconforme cu adevărul s-au spus şi multe învăţături bazate pe păreri omeneşti au fost tolerate astfel că am ajuns în punctul în care creştinii nu mai văd ce se întâmplă şi nu pot crede că lor li se vor întâmpla anumite lucruri. Ei au speranţe false, înşelătoare. Ei mai cred că, dacă va fi să treacă prin încercări, va face Domnul ceva atunci, o minune în viaţa lor şi vor scăpa. Dar felul în care am trăit, cum ne-am obişnuit să gândim şi să ne raportăm la cele din jur, felul în care am dus lupta cu sinele nostru, de cum am ţinut carnea răstignită, vor avea un rol hotărâtor atunci.
    Sunt unii care nu vor să creadă în existenţa iadului, a locului de chin veşnic. Ei spun că aşa ceva, o asemenea cruzime şi pedeapsă, nu poate veni de la Dumnezeul care este dragoste. Raţionamentul lor se bazează pe ceea ce cred ei a fi bine sau nu, pe sentimentele lor, nu pe cunoaşterea lui Dumnezeu. Ei cred că un om nu-L poate iubi pe un astfel de Dumnezeu crud. S-au mirat odată când le-am vorbit despre dragostea faţă de Dumnezeu pe care eu şi alţi credincioşi, care credem în existenţa iadului, o avem. Nu puteau înţelege. Lucrurile sunt judecate după măsura noastră foarte îngustă de raţiune pe care ne bazăm.
    Poporul evreu, scos de Dumnezeu din robie cu mână tare, a ajuns, după multe peripeţii, în ţara promisă, în Canaan. Acolo au primit ceea ce Dumnezeu le-a promis, binecuvântările Lui nespus de mari, şi s-au bucurat de protecţia lui Dumnezeu atât timp cât au stat în ascultare de El. Dar când au început să-L părăsească pe Dumnezeu şi să alerge după idoli Dumnezeu s-a mâniat pe ei şi a trimis profeţi care să îi mustre, să îi trezească la realitate şi să-i aducă din nou în postura în care să fie iar binecuvântaţi. Dar ei nu au vrut. Atunci profeţii au spus, aşa cum au fot îndemnaţi de Dumnezeu, că vor veni peste ei nişte nenorociri greu de imaginat. Ştiţi care a fost reacţia lor? „Aşa ceva nouă nu ni se poate întâmpla! Noi suntem poporul lui Dumnezeu! Cum să ni se întâmple nouă aceste grozăvii?” Şi nenorocirea a venit peste ei. Când Domnul Isus stă de vorbă cu unii dintre aceştia El le spune că ei care se cred urmaşii lui Avraam şi că fac parte din poporul lui Dumnezeu, sunt fii ai diavolului şi că nenorocirea va veni peste ei. Nu L-au crezut, ba chiar L-au omorât, dar în anul 70 după Hristos romanii au venit şi au arat Ierusalimul, împrăştiind – pentru 2000 de ani – pe evrei în toate colţurile pământului, aşa cum li sa spus. Dar ei nu au vrut să creadă că aşa ceva ar fi posibil.
    Vorbind despre aceste vremuri pe care noi le trăim, vremuri cumplite, apostolul Pavel le scria credincioşilor din Tesalonic: „cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.” (1 Tesaloniceni 5:1-3) Prăpădenia va veni peste cei ce nu se aşteaptă la ea, peste cei ce spun: „nu se poate întâmpla aşa ceva!” Ei şi-au băgat capul în nisip şi se bazează pe părerile şi dorinţele lor nu pe ceea ce spune Dumnezeu.
    Cu siguranţă va fi o deosebire între adevăraţii credincioşi şi restul. Dumnezeu îi va ocroti pe ai Lui, dar nu în felul în care mulţi cred. Greutăţi şi încercări vor veni şi peste ei, şi mari. Domnul Isus spunea că „veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”. În Apocalipsa citim despre sfinţii care au murit deoarece nu au vrut să primească semnul lui Antihrist pe mână sau pe frunte, lucruri care urmează să se întâmple în curând. Protecţia pe care ne-o promite Dumnezeu este că ne va păzi sufletele, ne va păzi şi ne va da putere să nu ne lepădăm de El în încercări şi să-I rămânem credincioşi până la moarte. Ne va da ca pradă de război, celor ce au luptat lupta cea bună a credinţei, sufletele noastre.
    De aceea nu ar mai trebui să ne mirăm de toată nebunia care are loc acum pe acest pământ. Să nu ne mirăm de planurile diabolice pe care le vedem dar despre care Dumnezeu ne-a vorbit cu mult timp în urmă. Tot ce a spus Dumnezeu se va împlini. Până azi, 21 ianuarie 2021, am fost şi eu între cei ce au dorit, au sperat şi s-au rugat ca Dumnezeu să facă o minune în cazul Preşedintelui Trump şi să nu îngăduie ca cei răi să ia controlul în SUA, şi eu încă mai cred în minuni; am fost şi eu între cei ce, în acest fel, nu am vrut iarna. Dar s-ar părea că răul a triumfat, cel puţin până în acest moment, şi aceasta pentru că aşa a hotărât Dumnezeu. Însă ce bine că Dumnezeu l-a lăsat pe Preşedintele Trump, poate cel mai bun preşedinte pe care l-a avut America vreodată, patru ani, ca să ne vorbească despre planurile diabolice ale oamenilor care şi-au vândut sufletele şi să mai deschidă mintea celor ce habar nu aveau de ce se întâmplă în această mocirlă a păcatului numită Pământ. De acum înainte lupta se va înteţi tot mai mult şi lucruri grozave vor urma. Singura scăpare a celor ce vor să scape este la Dumnezeu. Orice alt loc de scăpare este un adăpost fals care va arde cu troznet.
    A fi realist nu înseamnă lipsa păcii, dimpotrivă. Numai adevărul ne face liberi iar libertatea aduce pace. Înainte de marea PRIMĂVARĂ cu Hristos citim în Biblie că va fi o iarnă aspră a lui Antihrist şi care va duce la moartea multora, fizic dar mai ale, spiritual. Să ne îmbrăcăm bine de iarnă, îmbrăcându-ne în Hristos, şi astfel vom vedea minunata şi veşnica PRIMĂVARĂ.

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

Print Friendly
Ora Radio Unison -
Ora dumneavoastra -
* De ce apar decalaje de ora?
Sondaj

La ce se închină oamenii astăzi, cei mai mulți dintre ei?

Vedeti rezultatele

Loading ... Loading ...
Promo
 

© 2020 RADIO UNISON ZALAU • Toate drepturile rezervate •