::: RADIO UNISON ZALAU :::

Dumnezeu îşi cheamă slujitorii acasă

Dan Bercian — Wed, 16 May 2012 10:24:28 +0000

Autor: Dan Bercian | Vizualizari: | Trimite prietenilor

          Smerenia este caracteristica oamenilor lui Dumnezeu. Cu cât sunt mai mari cu atât sunt mai smeriţi. Dar în vremurile noastre este tot mai greu sa fii mare şi smerit. Prin urmare s-ar putea ca ceea ce credem noi că este mare să nu fie nimic.
          Hollywood-ul a influenţat şi stilul de viaţă al “slujitorilor” lui Dumnezeu şi uneori este greu să faci diferenţa între o vedetă de cinema sau sport şi un slujitor al lui Dumnezeu. Stilul de viaţă, hainele, bunurile pe care le posedă, pretenţiile sau influenţa şi aprecierea celor din jur sunt similare.
          S-ar părea că suntem sortiţi acestui paradox: slujirea lui Dumnezeu şi popularitatea, aprecierea din partea oamenilor. Am ajuns să pară normal ca un mare slujitor al lui Dumnezeu să fie apreciat şi să se bucure de mari avantaje şi privilegii de orice fel. Posibilităţile tehnice actuale au şi permis ca acest fenomen să poată avea loc. Pentru că deja este un fenomen.
          Ne gândim la popularitatea Papei sau a altor lideri religioşi, a marilor evanghelişti, predicatori, profeţi sau vindecători, la marii cântăreţi creştini. Şi totuşi ceva nu se potriveşte. Celebritatea şi smerenia nu se pot împăca nicidecum.
          Dar atunci mai poţi fi azi un mare om al lui Dumnezeu? Mai poţi face lucrările Lui şi să fii totuşi smerit? Mai poţi azi, când bisericile sunt pline de camere de luat vederi, să fii smerit şi necunoscut de oameni dar cunoscut de Dumnezeu? Parcă am fost blestemaţi să fim celebri şi populari.
          Nu rezistăm tentaţiei şi fiecare se vrea vedetă pe You Tube. Ne-am văzut visul cu ochii. Nu a venit televiziunea la noi că nu avea de ce dar ne-am dus noi la ea. Justificându-ne că o facem pentru “gloria Domnului” am început să ne afişăm ca mari predicatori, profeţi, vindecători sau cântăreţi. “Dă frate link-ul tuturor, să se bucure şi să-l slăvească pe Domnul. Nu-i pentru mine, eu nu sunt nimic, şi nici câştig nu am, dimpotrivă, duc bani de acasă”.
          M-am aflat în noaptea de An Nou în casa cuiva care avea obiceiul să se uite la un canal de televiziune zis creştin. Am ajuns să mă tulbur văzând cât de slabi sunt creştinii în a copia lumea şi vedetele ei. Şi totuşi, nu ne lăsăm. Numai că perseverenţa aceasta am putea să o folosim mai bine în altă parte.
          Au avut loc în zilele care au trecut două evenimente cu implicaţii planetare şi de mare rezonanţă pentru ceruri. Doi dintre cei mai mari oameni ai acestei planete şi-au încheiat socotelile lor pe acest pământ şi au fost chemaţi acasă, la dreapta lui Dumnezeu. Istoria nu îi va consemna decât, poate, într-o notiţă de subsol undeva, necitită de nimeni. Nici măcar ceea ce numim Biserică, ca organizaţie, nu îi va nota în jurnalele ei şi nu le va acorda importanţă. Cu toate acestea cei doi despre care vorbesc, şi alţii pe care nu îi cunosc, au fost generalii, mareşalii lui Dumnezeu, elita Lui pe acest pământ, vedetele Lui dacă vreţi, dând o conotaţie sfântă acestui cuvânt, pentru că ştiu că Dumnezeu s-a lăudat şi se va lăuda cu ei.
          Probabil că nu aţi auzit de ei. Nu au apărut la ştiri şi nici pe paginile publicaţiilor importante, greu i-ai putut vedea chiar şi în mass-media creştină, eclipsaţi fiind de “vedete”. Nu au avut avioane particulare ba poate nici măcar un automobil la scară şi nu au fost păziţi de trupe de protecţie şi pază şi nici nu au scos 15 milioane de discuri nici nu au câştigat premii Dove sau Grammy. Nu au alergat oamenii buluc după ei pentru că nu au făcut spectacol din credinţa lor şi nu au fost circari, făcându-i pe oameni să cadă pe spate sau să râdă, deşi multe suflete au fost binecuvântate prin ei. Numele lor este SIMION MAN şi MIHAIL IVANOVICI HOREV.
          Au trăit foarte aproape unul de altul, deşi nu cred că pe acest pământ s-au cunoscut. Unul în România, la Răzoare lângă Târgul Lăpuş şi celălalt tot în România dar în partea de ţară ruptă cu forţa din trupul ei de fiara comunistă şi numită Moldova.
          Primul ar fi împlinit anul acesta 100 de ani, cel de-al doilea avea 81 de ani.
          Ambii au umblat cu Dumnezeu aproape întreagă viaţa lor. Simion Man a făcut legământ cu Dumnezeu la 11 ani iar Mihail Ivanovici Horev, din câte ştiu, a umblat cu Dumnezeu toată viaţa lui.
          Au trecut la cele veşnice aproape în acelaşi timp. Duminică 13 mai 2012 a avut loc slujba de înmormântare a lui Mihail Ivanovici şi marţi 15 mai a lui Simion Man. Se vor cunoaşte în ceruri.
          Viaţa lor a fost o împlinire a Scripturii. Au împlinit ce scrie în ea şi li s-a împlinit ce este scris în ea. Pentru hotărârea lor de a-L urma pe Isus Hristos au plătit un preţ greu. Persecuţie, bătăi, închisoare, au fost lepădaţi de familie şi societate, marginalizaţi. Nu au fost preocupaţi în a fi cunoscuţi de oameni şi nici în a fi apreciaţi. Singura lor dorinţă a fost de a-I fi credincioşi lui Isus Hristos.
          Pe Simion Man l-am cunoscut personal. A fost cel mai sfânt om pe care l-am cunoscut în viaţa mea. Am fost impresionat de cât de mult a suferit pentru Hristos dar şi cât de dârz a stat înfruntând toate greutăţile. Chiar dacă nu a făcut şcoală Dumnezeu l-a binecuvântat cu o inteligenţă ieşită din comun. Soţia mea spunea că oamenii numiţi de lume mari nu ajung nici măcar până la genunchii lui Simion Man. A sta lângă Simion Man era o binecuvântare, timpul se dilata, uitai de tot şi erai atras ca un magnet de frumuseţea acestui om, de Dumnezeu care era în el. Regret enorm că nu l-am vizitat în ultimul timp deşi, de vreo trei luni, mi-am tot propus să fac lucrul acesta. Vestea morţii lui m-a întristat profund.
          Pe Mihail Ivanovici nu l-am cunoscut dar mi s-a povestit despre el de către fraţii din Moldova pe care am ajuns să-i cunosc, şi intenţionam să-l văd şi să-i iau un interviu. L-am rugat, prin aceşti fraţi scumpi din Moldova, să accepte să facem o înregistrare în care să-mi povestească experienţa lui cu Dumnezeu, marile persecuţii şi încercări prin care a trecut. Dar a refuzat şi a spus că se mai gândeşte. Nu mă cunoştea şi pentru că ştia că nu toţi care îşi spun creştini şi sunt cu adevărat, nu dorea să se asocieze cu oricine. Şi nu dorea popularitate cu orice preţ. A trecut prin prea multe şi a înţeles că nu de popularitate are el nevoie.
          Ca să vă faceţi o imagine despre el vă dau câteva date pe care le-am preluat din Jurnalul de Chişinău.
          Mihail Ivanovici Horev a avut un destin tragic. A trăit blocada Leningradului, a avut patru sentinţe judecătoreşti şi peste doisprezece ani de temniţă, a slujit lui Dumnezeu în clandestinitate, a avut numeroase percheziţii la domiciliu şi a răspândit clandestin Biblii pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Iată o scurtă istorie:
          Pe 19 mai 1966 a fost primit în audienţă, la cererea lui, la Comitetul Central al Partidului Comunist de la Moscova pentru a prezenta dovezi despre soarta creştinilor persecutaţi din cauza credinţei lor şi pentru a cere drepturi pentru aceşti creştini. A fost arestat cu această ocazie şi a fost trimis în închisoare.
          Pe 18 decembrie 1969 este arestat din nou şi trimis după gratii, într-un lagăr cu regim de detenţie foarte sever.
          Cu ajutorul lui, în 1979, a fost realizată traducerea integrală a Bibliei în limba română cu grafie chirilică. Primele tiraje au fost realizate abia în anul 1985.
          A participat la aducerea în Moldova, din Finlanda, pe căi ilegale, a câteva tone de Biblii.
          În 1973, procurorul responsabil de anchetarea celor mai importante cauze penale, sub tutela KGB-ului, i-a propus lui Mihail Ivanovici Horev ca, împreună cu familia, să părăsească benevol teritoriul Uniunii Sovietice. Dacă refuza ar fi fost din nou trimis după gratii. Între o viaţă liniştită în Occident şi închisoare el a ales închisoarea.
          În mai 1980 este trimis din nou în închisoare, pentru cinci ani, şi ajunge în oraşul Omsk, în inima Siberiei. Pe 13 octombrie 1982, de după gratii, îi trimite o scrisoare deschisă conducătorului URSS de atunci, Leonid Brejnev, scrisoare prin care îi prezintă opt cerinţe pentru a se rezolva conflictul dintre biserică şi stat.
          Din închisoare Mihail Horev scrie o serie de scrisori care ulterior au fost traduse şi publicate în mai multe limbi, scrisori adunate sub titlul “Vă scriu copilaşi”. Aceasta l-a costat foarte scump şi i-au fost interzise orice întrevederi cu familia precum şi regim sever de carceră.
          Pe 1 noiembrie 1990, în cadrul şedinţei Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldova, a dăruit tuturor deputaţilor 600 de Biblii în limba română şi rusă. În faţa lor a declarat: “Dumnezeu îmi este martor – am făcut tot posibilul ca să răspândesc Cuvântul Său în Moldova”.
Aflat în pragul închisorii Mihail Horev s-a rugat lui Dumnezeu cu următoarele cuvinte:
“Doamne, Dumnezeul meu! Scopul meu este de a Te proslăvi în această lume, de aceea foloseşte-Te de mine Tu Însuţi şi fă ceea ce consideri mai bine pentru Biserica Ta, pentru Numele Tău cel slăvit. Doamne, dacă întemniţarea mea Îţi va aduce mai multă slavă decât viaţa mea în libertate, atunci pentru ce îmi foloseşte libertatea? Să fie binecuvântată fiecare zi a aflării mele în închisoare! Dacă Tu, Doamne, găseşti cu cale că Te voi proslăvi mai mult aflându-mă pe banca acuzaţilor, atunci la ce îmi folosesc amvonurile înalte? Şi dacă moartea mea în temniţă Te va proslăvi mai mult decât viaţa în libertate, pentru ce am nevoie de viaţă? Toate sunt de la Tine, Doamne, Dumnezeul meu, şi pentru Tine!”
          Şi numai atât şi este de ajuns. Sunt copleşit de câte poate face un om dedicat în totalitate lui Dumnezeu şi să rămână smerit. Şi mă simt atât de mic, cum de fapt şi sunt.
          Astfel de oameni au fost lângă noi. Cunoscuţi sau nu. Mulţi necunoscuţi dar mari. Giganţi, uriaşi şi totuşi smeriţi. Iată că se poate. Nu este nevoie de Internet şi nici de televiziune creştină. Iată că se poate…
          Azi însă acest model este atât de ascuns, de neconceput pentru minţile noastre. Tinerii care vor să slujească încă de la primii paşi sunt îndrumaţi pe o direcţie greşită şi ajung să se creadă ceva, aşa ca cei ce le sunt modele şi care văd celebritatea ca pe o binecuvântare. Desigur că se vorbeşte despre smerenie dar nu se mai ştie cum arată aceasta şi mândria se revarsă din abundenţă.
          Mor oamenii lui Dumnezeu şi noi suntem tot mai săraci. Dumnezeu îşi cheamă oştenii acasă. Ştim că Hristos ne este îndeajuns dar cât de frumoasă este lumea aceasta atunci când oamenii Lui trec prin ea şi o prefac într-un loc plin de izvoare şi prin ei se revarsă binecuvântări! De fapt Dumnezeul care ne este îndeajuns este în ei. Nu sunt ei şi El este tot mai greu de găsit.
          Vom fi noi vrednici să luăm steagul din mâna lor, să ne lăsăm acoperiţi de mantaua lor şi să-L slujim, în smerenie, dar dedicare pe Cel Preaînalt?
          Vom fi noi suficient de atenţi astfel încât blestemul celebrităţii şi a religiei de paie, tot mai promovată azi şi tot mai căutată, să nu ne vătăme sufletul şi să nu ne facă alergarea în zadar?
          Să mulţumim lui Dumnezeu că în acest veac stricat şi murdar ne-a mai lăst o urmă pe care să călcăm. Este adevărat că tot mai ştearsă, dar încă există. Încă mai putem privi la sfârşitul felului lor de vieţuire şi le mai putem urma credinţa şi exemplul (Evrei 13:7).
          Am aflat despre un tânăr de 22 de ani, harnic, destoinic şi credincios din Moldova, şi nădăjduiesc şi să-l cunosc, că şi-a luat ca motto pentru viaţa lui de slujire următoarele cuvinte: “Alege întotdeauna lucrul cel mai greu. Acolo nu vei avea concurenţă”. Şi adaug eu, nici nu vei fi celebru pe pământ, dar ce glorie veşnică îi aşteaptă pe toţi cei ce în ascuns şi în smerenie dau totul pentru Isus Hristos!
          L-am văzut pe fratele Simion Man într-o înregistrare, predicând într-o adunare. A venit la amvon şi a spus: “Toată cinstea şi onoare I se cuvin Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.” S-a oprit iar adunarea a spus: “Amin!”. Apoi, în stilul lui caracteristic şi inconfundabil a continuat: “Şi nouă ce ne-a rămas? Să rămânem supuşi, ascultători de Cuvântul Lui, să călcăm pe urmele Lui.” Aceasta a fost filosofia lui de viaţă şi în aceasta a murit. L-a glorificat pe Dumnezeu ascultând în totul de El.

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

277 – Nelu Pop – Ce aduce invierea Domnului-29.04.2012

RadioUnison.ro — Wed, 16 May 2012 05:52:10 +0000

277 – Nelu Pop – Ce aduce invierea Domnului-29.04.2012

Autor:

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici

276-Lucaci Lucian-Studiu pe cartea Maleahi – 22.04.2012

RadioUnison.ro — Wed, 16 May 2012 05:49:32 +0000

276-Lucaci Lucian-Studiu pe cartea Maleahi – 22.04.2012

Autor:

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici

107 – Sa ascultam Cuvantul cu mare atentie-09.02.2012

RadioUnison.ro — Wed, 16 May 2012 05:11:44 +0000

107 – Sa ascultam Cuvantul cu mare atentie-09.02.2012

Autor: Marius Stroia

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici

214 – Daniela Istoan

RadioUnison.ro — Mon, 14 May 2012 09:57:04 +0000

214 – Daniela Istoan

Autor: Dan Bercian

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici

106 – Astazi vei fi cu mine-n rai-05.02.2012

RadioUnison.ro — Wed, 09 May 2012 05:16:21 +0000

106 – Astazi vei fi cu mine-n rai-05.02.2012

Autor: Marius Stroia

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici

213 – Aurel Bordas 02

RadioUnison.ro — Mon, 07 May 2012 05:45:32 +0000

213 – Aurel Bordas 02

Autor: Dan Bercian

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici

275 – Lucaci Lucian-Studiu pe cartea Maleahi-16.04.2012

RadioUnison.ro — Mon, 07 May 2012 05:43:16 +0000

275 – Lucaci Lucian-Studiu pe cartea Maleahi-16.04.2012

Autor:

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici

“Râsul sfânt” vine pe undele Alfa şi Omega (Mutarea amvonului II)

Dan Bercian — Thu, 03 May 2012 06:58:15 +0000

“Râsul sfânt” vine pe undele Alfa şi Omega (Mutarea amvonului II)

Autor: Dan Bercian | Vizualizari: | Trimite prietenilor

          Totul a pornit de la o scrisoare a unei ascultatoare din Bucureşti a postului nostru de radio, credincioasă, mamă a doi copii aflaţi la vârsta adolescenţei. O să vă redau textul mesajului primit de la sora noastră în credinţă:
          “Centrul Creştin Betania din Oradea au invitat pentru luna mai grupul din Noua Zeelandă “PARACHUTE BAND”. Se anunţă acest eveniment şi se invită tinerii să participe şi prin canalul de televiziune “Alfa si Omega”. I-am văzut pe Net şi mi-a plâns sufletul pentru tinerii noştrii români. Cum e cu putinţă ca lideri creştini, maturi ca vârstă, să ducă spre iad pe copiii noştri aducându-le formaţii rock “creştine”, tatuaţi, cu cercei şi răcnind, spre deliciul diavolului? Poate puteţi scrie ceva, poate puteţi demasca trădarea liderilor şi alipirea de duhuri înşelătoare. Aşa vor ţipa şi vor da din cap şi tinerii noştrii? Cred că Domnul Isus plânge, iar întrebarea: “Voi mai găsi Eu credinţă pe pământ?” are deja răspuns.”
          O înţeleg pe sora noastră pentru că în urmă cu mai mulţi ani am fost confruntat şi eu cu o problemă similară. Eram la începutul vieţii de credinţă şi fiica mea, care se apropia de vârsta adolescenţei, începuse să fie atrasă de lume. Am intrat în panică şi aş fi făcut orice ca să o feresc de lume şi să o aduc în Biserica lui Hristos. A fost o luptă de câţiva ani dar, în final, Dumnezeu a avut milă atât de mine cât şi de fiica şi soţia mea. Cred că nu este povară şi durere mai mare pentru un creştin decât să-şi ştie copilul nemântuit sau în pericolul de a fi înşelat.
          Am spus pentru un creştin, însă sunt uimit şi întristat în acelaşi timp să văd părinţi care se declară creştini dar care totuşi nu suferă pentru copiii lor, copii care, fie nu-L iubesc pe Dumnezeu şi iubesc lumea, fie au o realţie superficială cu El, inima lor tot lumii aparţinându-i. Unii părinţi se mulţumesc cu faptul că odraslele lor mai merg la biserică, chiar dacă nu se văd în ei roadele binecuvântate ale lucrării Duhului Sfânt. Dar uneori aceste roade nu se văd în copii pentru că nu se văd nici în părinţi şi nici măcar în liderii lor religioşi. Mântuitorul Isus Hristos îi certa pe liderii religioşi din vremea Lui şi le spunea: “Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre”. (Matei 23:13)
          Acum, dacă mă gândesc la dorinţa sorei noastre de a demasca trădarea liderilor şi alipirea de duhuri înşelătoare, radio Unison a tras multe semnale de alarmă pe această direcţie şi a îndemnat la vigilenţă şi la veghere. Sigur că ne doare să vedem apostazia atât de aproape de noi şi lepădarea de credinţă chiar la uşa noastră dar, în final, toate acestea ştim că se vor întâmpla, Biblia ne vorbeşte despre aceasta şi nu le putem împiedica să vină. Ce putem face este ca să veghem în dreptul nostru şi în cercul şi perimetrul stabilit de Dumnezeu. Iar dacă o mamă se vede neputincioasă privind la valul lepădării de credinţă care vine şi mătură totul în cale să ştie bine că nu este chiar neputincioasă. Postul şi rugăciunea care vin pe fondul unei vieţi sfinte, dar bazate pe credinţa în Isus Hristos în care avem totul pe deplin, sunt armele imbatabile care stau şi rezistă în faţa puterilor întunericului. O mamă are aceste arme la dispoziţie şi să nu îndrăznească să se îndoiască de puterea lor, să nu se îndoiască de puterea lui Dumnezeu care vine în sprijinul celor evlavioşi şi curaţi la inimă. Diavolul chiar aceasta vrea: să îi facă pe credincioşi să privească la tot răul care se întinde şi, copleşiţi de puterea acestui val de necredinţă, să spună că nu se mai poate face nimic. Ori nu este adevărat. Noi avem totul în Hristos. În El este toată comoara bogăţiilor cereşti. El este pacea şi tăria noastră. El este Stânca pe care ne bazăm. Confortul şi îndrăzneala noastră. Nici o armă nu poate sta împotriva celor ce cred în El cu toată tăria. Fără El am fi expuşi şi neputincioşi, sortiţi nimicirii, dar prin El, prin credinţa în El, suntem mai mult decât biruitori. Singuri nu putem face nimic dar prin El şi cu El putem totul. Problema este că ori nu ştim ce avem în El ori uităm. Aşa că dacă ceea ce voi prezenta azi va aduce în inima cuiva descurajare sau îngrijorare să le lepede pe dată şi să privească la Hristos. Şi să creadă din toată inima că prin El va avea biruinţă.
          Aşa cum spuneam radio Unison a avertizat de multe ori şi a vorbit despre pericolul care vine din spatele muzicii aşa zis creştină. Eu personal cred că muzica nesfântă care se cântă în adunări şi pe aiurea, la tot felul de strângeri cu pretenţie de spiritual, face un foarte mare rău, dacă nu cel mai mare. Găsiţi la rubrica “Editorial” de pe site-ul nostru suficiente materiale, dacă vreţi să vedeţi cum stau lucrurile în această privinţă. Aşa că nu voi insista asupra acestui subiect chiar dacă sora noastră este îngrijorată de “Parachute Band”. Dar mă voi opri asupra unui alt aspect.
          Când sora mi-a scris despre vizita formaţiei PARACHUTE am intrat pe Net să văd cine promovează în România acest grup. Atunci am observat că Centrul Creştin Betania din Oradea este sprijinit în acest demers de canalul de televiziune Alfa şi Omega.
          Nu m-am mirat prea tare pentru că şi în trecut acest canal de televiziune a sprijinit astfel de evenimente. Mi-am adus aminte de concertul formaţiei PLANET SHAKERS de la biserica Agape din Timişoara, puternic mediatizat prin Alfa şi Omega. Şi dacă sora noastră s-a speriat de PARACHUTE BAND mă întreb ce ar fi făcut dacă ar fi aflat de PLANET SHAKERS. S-ar fi cutremurat.

Concert Planet Shakers in Romania, 2009 (YouTube video)

          Am ajuns să nu mă mai mir de nimic din ce vine dinspre Alfa si Omega dar stau şi mă întreb dacă este bine aşa, adică să nu mă mai mir. Cred că nu ar trebui să dispară din noi acest simţământ de uimire: fie că vorbim despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu, fie că vorbim despre nespus de perfidele şi înşelătoarele lucrări ale lui Satan.
          Ajungând deci pe pagina de web a canalului Alfa şi Omega am remarcat, printre alte oferte, un nume cunoscut mie: KENNETH E. HAGIN. Acest nume apare pe site-ul Alfa şi Omega asociat cu câteva cărţi scrise de el, vreo patru, cărţi promovate de Alfa şi Omega, prin editura care îi aparţine. Au fost şi sunt şi alte cărţi traduse până acum de această editură şi care sunt relevante pentru orientarea grupului Alfa şi Omega.
          Un sprijin deosebit acordă Alfa şi Omega şi mişcării de rugăciune “Măslinul”, mişcare asociată cu “Rugul aprins”. Fiind vorba despre lucrări care promovează rugăciunea, cine ar putea spune ceva împotriva lor? Cu toţii ştim că avem nevoie de rugăciune şi oricât de multă ar fi niciodată nu e destulă.

          Ce m-a uimit însă în legătură cu “Măslinul” (iată că totuşi nu mi-a dispărut simţul uimirii), şi m-a făcut să-mi pun semne de întrebare în legătură cu activitatea acestei organizaţii, a fost declaraţia unuia dintre liderii acestei mişcări, după ce Nelu Peia de la “Străjerii” (grupare care tot în aceste ape se scaldă) a demascat învăţăturile eretice ale lui Chris Oyakhilome. Deşi ceea ce a scris Nelu Peia despre doctrina eretică a acestui Chris era în măsură să tragă serioase semnale de alarmă şi să-i îndemne pe cei ce au avut până atunci legături cu el la o serioasă analiză, s-a întâmplat exact pe dos şi unul dintre liderii grupării “Măslinul” a publicat imediat pe Net un răspuns prin care îşi manifesta ataşamentul faţă de Chris Oyakhilome şi lucrarea acestuia. Iată doar un fragment din această scrisoare:
          “Recent am primit un email “jenant” de la un anume “slujitor al evangheliei” care a denaturat mesajul pastorului Chris din Africa şi a prezentat în mod eronat teologia pastorului Chris. Omul acesta nu a fost în Africa şi ca mulţi alţii denaturează o imagine a unui slujitor al lui Dumnezeu din Africa care confirmă Cuvântul lui Dumnezeu cu semne şi minuni. Nu vreau să ridic în slăvi pe pastorul Chris dar am curajul să îmi exprim liber simpatia faţă de un om a lui Dumnezeu cum este pastorul Chris chiar dacă este “la modă” să te faci cunoscut cu critici aduse la anumiţi oameni mari ai lui Dumnezeu. Aşa a fost întotdeauna, au fost duse critici continue la toţi oamenii trezirii (Oral Roberts, Kenneth Hagin, W. Allen,etc ) pentru ca mai târziu după ce au dispărut din viaţă să fie exemple de urmat în schiţele predicatorilor din întreaga lume.”
          Acum, dacă aceasta este încredinţarea liderilor de la “Măslinul” în legătură cu Chris Oyakhilome, îi priveşte. Oamenii au dreptul să creadă tot ce vor, Dumnezeu ne-a dat acest drept. Numai că eu am obligaţia să cercetez toate lucrurile şi să iau doar ceea ce este bun. Şi orice scop nobil ar avea cineva, dacă se dovedeşte că există doar o mică abatere de la adevăr (ceea ce nu este cazul în legătură cu Chris Oyakhilome unde abaterea este mare şi vizibilă), nu sunt interesat de această ofertă.
          Observ însă, din fragmentul de scrisoare publicat, că liderii “Măslinul” nu au o părere bună doar despre Chris Oyakhilome ci şi despre KENNETH HAGIN şi lucrarea acestuia. Acelaşi Kenneth Hagin căruia editura Alfa şi Omega îi publică şi îi promovează cărţile “Creşterea duhovnicească”, “ Arta rugăciuinii”, “Autoritatea credincioşilor”, “Cum poţi fi călăuzit de Duhul Sfânt” şi poate şi altele, cărţi peste care am dat azi pe când căutam să aflu câte ceva despre PARACHUTE BAND şi promovarea lor în România.
          Nu ştiu ce vă spune vouă numele Kenneth Hagin dar mie îmi spune multe. El este unul dintre promotorii “râsului sfânt”, o mişcare considerată de trezire dar care este de mare rătăcire. O să încerc să vă spun câte ceva despre acest “râs sfânt” şi mişcarea care promovează această lucrare.

Kenneth Hagin & Kenneth Copeland (YouTube video)

          “Râsul sfânt” este asociat cu deja celebrele căderi pe spate “în duhul” şi cu lucrările supranaturale de vindecare. A început în 1994 în Toronto şi este legat de numele lui Rodney Howard-Browne, un pastor sud african care a fost invitat să predice aici şi care mai târziu a înfiinţat o fundaţie evanghelistică în SUA care îi poartă numele.
          Lucrarea s-a împrăştiat apoi în multe ţări, fiind prezentată ca o lucare autentică de trezire.
          Se spune că Rodney Howard-Browne ar fi spus la Trinity Broadcasting Network (o staţie TV din SUA care promovează această lucrare), mustrându-i pe cei care se rugau la altar, să “înceteze să se mai roage şi să înceapă să râdă ca ceilalţi… să se roage acasă – aici veniseră să se umple de râs”.

Howard-Browne si Kenneth Copeland “vorbind in limbi” (YouTube video)

          În numărul revistei Charisma din luna august 1994, Howard-Browne a fost citat cu următoarele cuvinte: “Într-o seară predicam despre iad şi râsul a izbucnit în toată sala. Cu cât le spuneam mai multe despre iad, cu atât oamenii râdeau mai tare”.
          Într-o altă ocazie, Howard-Browne ar fi spus: “Mai degrabă m-aş afla într-o biserică în care diavolul şi firea pământească să se arate decât într-o biserică unde nu se întâmplă nimic fiindcă oamenilor le este prea frică să arate ceva… Iar dacă se arată un diavol, nu vă îngrijoraţi nici de asta. Bucuraţi-vă fiindcă cel puţin se întâmplă ceva”.
          Pe lângă “râsul sfânt”, cei ce vor să vadă ce se întâmplă în astfel de întâlniri, şi care trebuie să fie foarte atenţi să nu facă un şoc, vor putea lua cunoştinţă cu tot felul de manifestări ciudate cum ar fi căderile pe spate, “lătratul sfânt” dar şi tot felul de manifestări animalice pe care promotorii mişcării le atribuie Duhului Sfânt. Se spune că atunci când oamenii sunt copleşiţi de Duhul mulţi se comportă ca animalele.

Toronto blessing (YouTube video)

          În revista britanică Alpha, pastorul Marc Dupont de la Vineyard-ul din Toronto, a recunoscut că a avut dificultăţi în a afla dacă aceste sunete animalice sunt sau nu de la Dumnezeu (!!!). El a descris această situaţie atunci când s-a rugat pentru un om. La început, când acesta a început să ragă ca un leu a crezut că poate este posedat de demoni. În cele din urmă însă, a decis că omul rostea “un act profetic simbolic”, care semnifica triumful Leului din Iuda.
          John Arnott, crede de asemenea că acest comportament animalic observat în timpul serviciilor din biserică are semnificaţie profetică (!!!). Acesta recunoaşte că uneori el produce confuzie şi că ridică serioase semne de întrebare cu privire la ce să se facă atunci când scapă de sub control. La întâlnirile pastorilor, Arnott a descris câteva din problemele care au apărut şi a oferit soluţiile posibile. El a spus:
“Iată că am început să vedem oameni care se comportă profetic (!!!) asemenea leilor şi bivolilor, vulturilor şi chiar războinicilor. Am primit odată un telefon şi (cel ce suna) a zis: “Cineva din adunarea noastră se poartă ca un vultur zburând prin încăpere. Nu putem să-l oprim. Ce să facem? Atunci noi ne-am gândit şi-am spus, ce-ar fi să aruncaţi un iepure în mijloc pe podea şi poate atunci are să aterizeze(!?)”.
          Nu voi continua, cine vrea să afle mai multe are ocazia să o facă. Dar nu pot să nu mă mir văzând cât de înşelaţi au ajuns oamenii încât să creadă că astfel de manifestări ciudate pot fi atribuite Duhului Sfânt! Oare să nu fie şi aceasta o hulă împotriva Duhului Sfânt?
          Şi dacă pentru o vreme am crezut că sunt departe de noi aceste învăţături perfide iată-le promovate în mijlocul nostru de canalul de televiziune Alfa şi Omega şi de mişcarea de rugăciune “Măslinul”(prin acceptarea lui Kennet E. Hagin), dar şi de toate celelalte mişcări aflate în legătură cu ele şi sprijinite prin aceleaşi mijloace. Mai amintesc doar Casa Internaţională de Rugăciune din Kansas City, cu corespondent la noi în Casa de rugăciune “Cortul lui David” de la Bazna. Toate au legături între ele.
          Toţi cei menţionaţi, şi alţii din mişcarea carismatică care promovează lucrările amintite, vorbesc despre puterea cuvântului rostit. La prima vedere pare a fi vorba despre credinţa adevărată, dar nu este. Este cu totul altceva. Ei spun că dacă crezi în ceva să şi crezi că ai acel lucru şi îl vei avea. Prin urmare poţi avea o maşină, poţi avea o casă, poţi avea un cont frumos în bancă, poţi avea slujbă bună, o familie bună, sănătate, etc. Tot ce trebuie să faci este să crezi şi să declari. Care este starea ta înaintea lui Dumnezeu contează mai puţin. Nu intru în detalii dar aici nu este vorba despre credinţa Scripturilor. Am observat că mişcarea “Măslinul” din România nu este străină de această mişcare “word of faith movement” (mişcarea “Cuvântul credinţei”). Vă rog să urmăriţi link-ul care urmează, de la minutul 06:30. Un material realizat de cine credeţi? De Alfa şi Omega, evident:

Întâlnirea Maslinul – 2 Ianuarie 2012, Oradea, Casa de cultură, partea 1 (YouTube video)

Vorbind cu alţi credincioşi despre acest canal de televiziune, de obicei auzeam următoarele cuvinte: “Este adevărat că nu tot ceea ce se transmite acolo este bun dar unele materiale sunt de folos”.

          Apostolul Pavel scria în cartea Filipeni: “Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă. Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care ştiu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele. Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.”
          Cred că Dumnezeu se poate folosi de puţinul bine şi în cazul acesta pentru a atinge inima unui om. El s-a folosit şi de o măgăriţă pentru a vorbi. Dar mai ştiu că atunci când vor ajunge înaintea lui Dumnezeu unii vor pretinde că au făcut lucrări mari în Numele lui Isus, că au scos draci şi au făcut vindecări, semne şi minuni dar Domnul le va spune că nu i-a cunoscut niciodată (Matei 7). Şi pentru aceasta nu sfătuiesc pe nimeni să se asocieze sau să participe la lucrări care îi expun la pericolul de a fi infectaţi de virusul tot mai puternic şi mai virulent al lepădării de credinţă.
          Spuneam că eram tare speriat de faptul că fiica mea era pe punctul de a pleca în lume şi de a se pierde în lume. Dar acum văd părinţi speriaţi de faptul că îşi pot pierde copiii în biserică (!!!). Şi, din nefericire, lucrul acesta este adevărat, şi de speriat, pentru că mulţi tineri sunt atraşi pe direcţia aceasta a închinării idolatre prin muzica lumii şi prin lucrările care promovează senzaţionalul. Dacă este periculos să-ţi laşi copiii să meargă la conferinţe de rugăciune şi în tabere “creştine” sau chiar la biserică, atunci unde să-i laşi să meargă?
          Nu ne rămâne decât să ne smerim înaintea lui Dumnezeu şi să-i cerem har şi îndurare. Şi să ne încredem în El şi să îndrăznim în Numele Lui. Dumnezeu dă har celor smeriţi şi nu îi va lăsa. Pe de altă parte se împlineşte Scriptura scrisă de sfântul apostol Petru:
2 Petru 2:1 “În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”
          Iar Domnul Isus spunea: “Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Pentru cei ce vor să afle mai multe şi se descurcă cu limba engleză le recomand un material de pe YouTube care le poate fi de folos:

SHOCKING DOCUMENTARY 1 – False spirits invade the church - KUNDALINI WARNING – Andrew Strom (YouTube video)

SHOCKING DOCUMENTARY 2 – False spirits invade the church – KUNDALI WARNING – Andrew Strom (YouTube video)

SHOCKING DOCUMENTARY 3 – False spirits invade the church – KUNDALI WARNING – Andrew Strom (YouTube video)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

Sandeep Poonen – Conferinta de tineri – Aprilie 2012 – Duminica seara

RadioUnison.ro — Thu, 03 May 2012 04:57:25 +0000

Sandeep Poonen – Conferinta de tineri – Aprilie 2012 – Duminica seara

Autor:

Descarca

Daca intampinati probleme in descarcarea resurselor, click aici