România – ţara în care Dumnezeu este înjurat
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 4,553 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger
Romania - tara in care Dumnezeu este injurat     Se spune că fiecare ţară are conducătorii pe care îi merită. Probabil că este adevărat. Dar, dacă este aşa, atunci nu ne putem aştepta la ceva bun pentru vremurile care vor urma. Nici pentru România, în special, dar nici pentru omenire, în general.
     A trebuit să-mi duc autoturismul în service pentru a face un schimb de ulei. Prin urmare nu am stat prea multă vreme în acel loc, ceva mai bine de o jumătate de oră, dar atât cât am stat a fost prea mult. Am venit de acolo îngrozit şi tulburat. Aproape la fiecare cuvânt al celor ce lucrează acolo era şi câte o înjurătură. Dar ceea ce este şi mai grav este faptul că aproape fiecare înjurătură era la adresa lui Dumnezeu. Cei de acolo înjurau nu pentru că ar fi avut probleme, din cauza necazurilor, ci înjurau cu zâmbetul pe buze, pur şi simplu pentru că înjurătura devenise un obicei pentru ei. Se vedea lămurit că nu puteau purta o discuţie fără să înjure. Era ceva natural, adică ţinea de felul lor de a fi.
     Orice înjurătură este un lucru mizerabil şi urât dar să-L înjuri pe Dumnezeu la fiecare câteva cuvinte pe care le rosteşti şi apoi să mai şi râzi pe deasupra ca şi cum ai fi realizat ceva însemnat, este un lucru care ne coboară sub demnitate umană. De fapt nici animalele nu sunt în stare de asemenea josnicii.
     Nu doar în atelierele auto se aude acest limbaj obscen. Nu o dată mi s-a întâmplat să merg pe stradă şi să treacă pe lângă mine adolescente care foloseau acelaşi limbaj murdar, în discuţii care păreau normale. Nu îmi venea să cred ce auzeam din gura lor. Şi, dacă suntem sinceri cu noi, acesta este limbajul comun care se aude în această ţară. Cineva îmi spunea că la locul de muncă nici nu poate să stea în vestiar cu colegii lui atât este de murdar limbajul pe care aceştia îl folosesc atunci când se află împreună.
     Problemele sunt mai multe dar una dintre ele este că cei ce procedează în acest fel se numesc, marea majoritate dintre ei, creştini. Din când în când mai merg şi la biserică şi chiar se cred oameni buni. Cu toate acestea ei fac ceea ce poate nici păgânii nu fac – ei Îl înjură pe Dumnezeul în care cred şi la care se roagă să le facă bine atunci când au probleme şi necazuri. Este ca şi cum l-ai înjura în faţă pe preşedintele ţării şi, după aceea, l-ai ruga să îţi facă dreptate într-o dispută pe care o ai.
     Cu toţii greşim în multe feluri dar când o ţară declarată creştină îşi face un obicei din a-L înjura pe Dumnezeu perspectivele acesteia nu sunt bune. Ar fi suficient ca Dumnezeu să fie supărat pe noi, ca ţară, din cauza multelor păcate în care ne scăldăm toată ziua: minciuna, hoţia, curvia şi preacurvia, sodomia, malahia (autosatifacerea sexuală), crima (avortul), compromisul, ura, neiertarea, vorbirea de rău, invidia, răutatea, idolatria, etc. Dar la toate acestea poporul român pune capac făcând din înjurarea Numelui lui Dumnezeu un sport naţional. Culmea este că apoi ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne facă bine, să ne dea conducători buni!
     Se spune că nu poţi culege decât ceea ce semeni. Vorbind prin gura profetului Osea, Dumnezeu spunea următoarele (în loc de Israel puneţi România):
Osea 8:1 „Pune trâmbiţa în gură! Vrăjmaşul vine ca un vultur peste Casa Domnului! Căci au călcat legământul Meu, şi au păcătuit împotriva Legii Mele.
2 Atunci vor striga către Mine: „Dumnezeule, noi Te cunoaştem, noi, Israel!”
3 Israel a lepădat binele cu scârbă; de aceea vrăjmaşul îi va urmări.
4 Au pus împăraţi fără porunca Mea, şi căpetenii fără ştirea Mea; au făcut idoli din argintul şi aurul lor: de aceea vor fi nimiciţi.
5 Viţelul tău este o scârbă, Samario! mânia Mea s-a aprins împotriva lor! Până când nu vor voi ei să se ţină curaţi?
6 Idolul acesta vine din Israel, un lucrător l-a făcut, şi nu este Dumnezeu. De aceea, viţelul Samariei va fi făcut bucăţi!
7 Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grâu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mânca-o străinii.”

     Evreii au fost pedepsiţi de Dumnezeu pentru că şi-au făcut idoli şi s-au închinat la ei. La fel a făcut şi poporul român. Se închină la idoli făcuţi de mâna omului, iar banul este cel mai mare idol din România. La ban se închină chiar şi cei ce pretind că sunt slujitori ai altarului. Deşi Domnul Isus Hristos spunea la Matei 26 cu 24: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Mamona este banul – dumnezeul la care ne închinăm – iar adevăratul Dumnezeu nu este, pentru români, decât un slujitor de care ar vrea să se folosească pentru a ajunge la ban. Dar, ca şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns, românii s-au apucat cu o râvnă drăcească să-L înjure şi să-L blesteme pe Dumnezeul care le-a făcut bine până acum şi nu i-a spulberat cu foc şi pucioasă, aşa cum a făcut cu Sodoma şi Gomora, şi aşa cum ar fi meritat toţi cei ce-l sfidează şi-L batjocoresc prin cuvinte şi prin viaţa lor pe Dumnezeu.
     Dacă asta suntem noi, românii, de ce ne-am aştepta ca Dumnezeu să ne facă bine, să ne dea conducători buni prin care ţara să prospere? Singurul motiv pe care eu îl văd, ca Dumnezeu să ne facă bine, este că în această ţară mai sunt totuşi unii oameni care se tem de Dumnezeu şi care Îl cinstesc pe Dumnezeu prin viaţa lor. Oameni care au intrat în legământ cu Dumnezeu şi care, prin credinţa lor în Isus Hristos, au fost născuţi din nou din Dumnezeu, după cum scrie apostolul Ioan în Evanghelia lui, la primul capitol, de la versetul 11: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
     Sfinţii din România, adică cei ce se supun lui Dumnezeu şi ascultă de El, cinstindu-L prin viaţa lor, sunt bucuria lui Dumnezeu, după cum scria şi profetul David în Psalmul 16:
1„Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”
3 Sfinţii, care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.

4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.”

     Constat, cu fiecare zi care trece, o tot mai mare şi mai înverşunată ură a oamenilor care trăiesc în păcat faţă de sfinţii lui Dumnezeu şi calea pocăinţei. Este aceeaşi ură pe care diavolul o îndreaptă spre Dumnezeu, prin blasfemii şi înjurături. Domnul Isus însă ne avertiza în legătură cu acest lucru spunând: „Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” (Luca 23:31). Copacul verde fiind El, Cel batjocorit şi lepădat de oameni, iar cel uscat fiind noi cei ce Îl urmăm şi ne dăm silinţa să-I fim plăcuţi. Adică dacă pe Dumnezeu Îl înjură şi-L batjocoresc oamenii care trăiesc în păcat, cum nu o vor face şi nu se vor purta la fel cu cei ce sunt născuţi din Dumnezeu, adică seamănă cu Dumnezeu? Pentru că, în final, este vorba despre două lumi total opuse: lumea lui Dumnezeu şi lumea lui Satana. Satana îl urăşte pe Dumnezeu cu o ură desăvârşită şi la fel îi urăşte pe sfinţii lui Dumnezeu. Nu pe cei morţi ci pe cei ce se află în viaţă. Şi fiecare om se află în una din aceste două împărăţii. Din nefericire cei mai mulţi sunt slujbaşi fideli ai lui Satana şi dovedesc aceasta prin faptul că trăiesc în păcat în fiecare zi, sunt robi ai păcatului, după cum scria apostolul Pavel în cartea Romani, la capitolul 6: 16 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.”

     Eşti rob al lui Satana dacă Îl înjuri pe Dumnezeui sau dacă trăieşti în păcat – rob al păcatului, şi destinul tău va fi focul veşnic care îl aşteaptă pe Satana şi cei ce ascultă de el (Matei 25:41). Sau eşti rob al lui Dumnezeu, rob al neprihănirii, dacă asculţi de Dumnezeu şi faci voia Lui. Şi dacă eşti robul lui Dumnezeu te aşteaptă fericirea veşnică a raiului (Matei 25:34).
     Cei ce sunt ai lui Dumnezeu nu pot vorbi de rău sau înjura Numele lui Dumnezeu pentru că
nu-L poţi înjura sau vorbi de rău pe Cel pe care Îl iubeşti. Deşi îl poţi înjura pe cel de la care te aştepţi să-ţi facă bine şi nu-ţi face. De aceea adevărata credinţă creştină se arată prin faptul că Îl iubeşti pe Dumnezeu. După cum scria şi apostolul Pavel la 1 Corinteni 16 cu 22: „Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema!” Anatema înseamnă blestemat, despărţit de Dumnezeu pentru veşnicie.
     La ce ne putem aştepta de la Dumnezeu în situaţia în care ne aflăm, ca ţară? Ne putem aştepta să ne pedepsească în multe feluri, din pricina păcatului şi a celor ce-L înjură şi Îl batjocoresc pe Dumnezeu, şi printre care poate te afli şi tu. Şi ne putem aştepta să mai aibă răbdare şi milă faţă de ţară din pricina celor sfinţi, iubiţi de Dumnezeu, batjocoriţi şi ei de cei mulţi, dar care zi de zi binecuvântează Numele Domnului, mulţumindu-i chiar şi atunci când trec prin greutăţi şi încercări şi rugându-se pentru cei ce îi prigonesc şi îi batjocoresc. Ei fac aşa cum scrie la Scripturi, în multe locuri:
Psalmul 66:8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
Psalmul 68:26 Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări, binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi din Israel!
Psalmul 96:2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
Psalmul 103:21 Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui! 22 Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete, pe Domnul!
Psalmul 134:2 Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul locaş, şi binecuvântaţi pe Domnul!
Psalmul 135:19 Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul!
20 Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul!

Matei 5:44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.
Psalmul 37:22 Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi.
     Eşti dintre cei ce binecuvântează Numele Domnului sau dintre cei ce blestemă Numele Lui? Eşti dintre cei ce aduc binecuvântare peste pământ sau aduc blestem peste ei şi cei din jur? Sunt gura şi limba ta sfinţite de Dumnezeu sau pângărite şi spurcate de Satana?

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

Print Friendly
Ora Radio Unison -
Ora dumneavoastra -
* De ce apar decalaje de ora?
Sondaj

Sunt interesaţi liderii lumii de binele oamenilor sau nu?

Loading ... Loading ...
Promo
 

© 2020 RADIO UNISON ZALAU • Toate drepturile rezervate •