|
|
|
Pot idolii să moară?
|
|
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 1,598 | Trimite prietenilor
|
 Fără îndoială că ştirea care a ţinut capul de afiş al tuturor publicaţiilor din săptămâna care a trecut a fost ştirea morţii lui Michael Jackson. Am aflat că lumea a plâns şi s-a întristat din cauza acestui eveniment nefericit. S-a aflat acum cât de mult a fost iubit Michael Jackson. Probabil ca s-ar fi bucurat să ştie acest lucru încă pe când trăia. Michael Jackson dorea să fie iubit. A făcut tot ceea ce a putut pentru a fi iubit şi acceptat. Poate mai mult decât oricare altul.
Lumea işi ia ramas bun de la un megastar, după cum a fost numit, dar dacă suntem atenţi la toate lucrurile din viaţa lui constatăm că Michael Jackson nu a fost decât un meganefericit. Unul care a trăit tot timpul cu teama în suflet, unul care a fost mereu nemulţumit. În primul rând de el.
În contextul elogiilor care i se aduc încă celui ce a fost numit “regele muzicii pop” a spune despre el altceva decât bine pare o adevărată blasfemie. Şi nu spun cuvinte mari doar de dragul de a le spune. Blasfemie este un cuvânt prin care se ultragiază o divinitate sau un act de defăimare a lucrurilor considerate sfinte, sau demne de un respect deosebit. Poate nu aţi ştiut până acum ce înseamnă blasfemie şi aţi folosit acest cuvânt doar atunci când v-aţi gândit la Dumnezeu. Dar oare nu a fost Michael Jackson un dumnezeu? Şi dacă a fost atunci ceea ce voi spune în continuare poate fi numit blasfemie. Sper să nu aruncaţi cu pietre. De fapt blasfemia este azi atât de comună încât mă gândesc că veţi fi îngăduitori şi faţă de mine. În zilele pe care le trăim blasfemia este la ea acasă. Numele lui Dumnezeu este vorbit de rău de dimineaţa până seara chiar de către cei ce se numesc creştini. Cel puţin creştinii din România parcă şi-au făcut o preocupare deosebită din a înjura şi a vorbi de rău Numele lui Dumnezeu.
Deci, de ce a-l vorbi de rău pe Michael Jackson poate fi considerată o blasfemie? Pentru-că Michael Jackson a crezut că este Dumnezeu sau a căutat să ia locul lui Dumnezeu. Toţi aceşti fani care l-au plâns şi încă îl mai plâng în aceste zile au spus cu gura lor că Michael Jackson a fost (şi încă mai este) idolul lor. Dar ce este un idol?
Întorcându-ne la dicţionar iată ce explicaţii găsim în dreptul acestui cuvânt: Divinitate păgână, chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate şi constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. Fiinţă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. Persoană sau lucru care este obiectul unei adoraţii.
Aceasta spune dicţionarul dar mai există o definiţe a idolului pe care o găsim în Biblie. Dacă veţi citi cu atenţie veţi vedea că în Biblie idol era orice obiect sau lucru care lua locul lui Dumnezeu. Un zeu păgân, un obiect sau o imagine a vreunui lucru folosit în închinare şi căruia i se atribuiau puteri magice. Această imagine despre idol o găsim în special în Vechiul Legământ. În Noul Legământ termenul capătă sensuri noi. Prima epistolă a apostolului Ioan se termină cu următoarele cuvinte (într-o traducere mai modernă): “Copilaşilor, păziţi-vă cu străşnicie de orice lucru care ar putea lua locul lui Dumnezeu în inima voastră”. În traducerile mai vechi acest ultim verset al epistolei suna aşa: “Copilaşilor, păziţi-vă de idoli”.
Atât dicţionarul cât şi Biblia spun că idolul poate fi o persoană sau un lucru care să fie obiectul unei adoraţii, care să aducă omului confort şi mângâiere, în care omul să-şi găsească liniştea sau, şi mai rău, în care să-şi pună speranţe de mai bine, la care să se gândească şi să apeleze atunci când are vreo nevoie. Nu în ultimul rând un idol este un model, ceva ca şi care ai vrea să fii.
După toate acestea cred că putem răspunde cu uşurinţă la întrebarea: A fost Michael Jackson un idol?
Un idol cere să i se aducă închinare. Dumnezeu era foarte supărat pe poporul evreu atunci când acesta se închina şi în faţa zeităţilor păgâne a popoarelor din jurul lui, în faţa chipurilor cioplite şi în locuri speciale unde se aduceau jertfe acestor idoli, unde se ardea tămâie în cinstea lor. Referinţele în acest sens sunt foarte multe. Iată doar câteva din ele:
Leviticul 26:1 Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Deuteronomul 32:17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu Sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, dumnezei noi, veniţi de curând, de care nu se temuseră părinţii voştri.
1 Împăraţi 14:15 Domnul va lovi pe Israel, şi Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această ţară bună pe care o dăduse părinţilor lor, şi-i va împrăştia dincolo de Râu, pentru că şi-au făcut idoli, mâniind pe Domnul.
Iată în continuare un text din Ezechiel capitolul 8:
5 El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.
6 Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urîciuni pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urîciuni şi mai mari!”
7 Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură în perete!
8 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid, şi iată că era o uşă.
9 Şi mi-a zis: „Intră, şi vezi urâciunile cele rele pe care le săvârşesc ei aici!”
10 Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase, şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur împrejur.
11 Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie.
12 Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!”
13 Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte alte urîciuni mari pe care le săvârşesc ei!”
14 Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului din spre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, care plângeau pe Tamuz.
15 Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urîciuni mai mari decât acestea!”
16 Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit.
Peste tot în aceste texte şi peste tot unde este vorba despre idoli aflăm că oamenii se închinau înaintea lor. Fie că erau chipuri cioplite sau imagini pictate, fie că era soarele, oamenii se închinau înaintea lor. Michael Jackson, în această accepţiune a termenului, a fost un idol. Iată câteva elemente care vin în sprijinul acestei afirmaţii.
Aşa cum am spus, mai întâi Michael Jackson a pretins închinarea. Aduceţi-vă aminte de marile concerte care au avut loc de-a lungul timpului, chiar în Bucureşti au avut loc două astfel de concerte, de atmosfera din acele locuri. De fapt acolo nu avea loc un concert în sensul cu care noi ne-am obişnuit. Acolo era un templu în care i se aducea închinare unui zeu. Şi zeul era Michael Jackson. El pretindea această închinare. Am participat şi eu la concerte de acest fel. Nu la concertele lui Michael Jackson dar la alte concerte unde erau prezenţi alţi idoli. Cei de pe scenă nu acceptau o atitudine de pasivitate din partea spectatorilor. Spectatorii, sau altfel spus închinătorii, erau cumva obligaţi, seduşi, să se închine în faţa idolului şi să îi aducă laude.
În al doilea rând un idol promite fericirea. Frenezia care îi cuprinde pe fani, aşteptarea cu nerăbdare a evenimentului, dorinţa aprinsă de a-l vedea şi auzi pe idol, toate acestea ne duc cu gândul spre o împlinire la cel mai înalt nivel, o fericire de nedescris. Îmi aduc aminte că un împătimit al muzicii rock, aşa cum am fost şi eu odată, spunea în urmă cu circa un an de zile când a concertat în ţara noastră formaţia satanistă Rolling Stones, că se va duce la acel concert chiar dacă ar trebui să meargă într-un scaun pe rotile. Şi cel ce făcea această afirmaţie nu mai era un tânăr adolescent ci unul care se apropia de finalul vieţii. Semn că idolii promit fericire.
În al treilea rând înaintea unui idol se aduc jertfe. Vă spun că jertfele sunt mari. Şi nici nu suntem conştienţi de ele. Eu le-am adus în vremea în care eram un împătimit al muzicii rock, înainte să-L cunosc pe Domnul Isus Hristos. Oamenii renunţă la multe lucruri pentru a avea idolul. Fie la bani cumpărându-i muzica, sau plătind ca să ajungă la concerte, fie la timp, pentru a sta în prezenţa lui, şi renunţănd la compania altora, chiar a celor apropiaţi (soţ, soţie, copii). Eu am jertfit mult plătind bani grei pentru muzică dar cred că cei mai mulţi jertfesc timpul lor pentru a sta în prezenţa idolului. De fapt, datorită progresului tehnic la care s-a ajuns, oamenii petrec cu idolul lor tot timpul. Dar jertfele nu se opresc aici. Ultima ştire este că 12 fani ai lui Michael Jackson s-au sinucis. Nu au mai putut trăi fără el. Şi au adus jertfa supremă.
În al patrulea rând un idol îl modelează pe cel care crede în el, îl transformă după chipul şi asemănarea lui, sau, cel puţin, oamenii îşi doresc să fie aşa. Nici nu este de mirare din moment ce te închini înaintea lui, din moment ce aştepţi de la el fericirea, din moment ce îi aduci jertfe. Nu este de mirare că vrei să fii ca el.
Problema mare însă este că toate aceste lucruri numai Dumnezeu are dreptul să le pretindă şi că toţi cei ce au aceeaşi pretenţie sau toţi cei care oferă aceste lucruri altuia decât lui Dumnezeu, intră în conflict cu El.
De ce este Dumnezeu atât de supărat? Pentru-că totul nu este decât o minciună. Idolii nu pot da fericire celor ce o caută la ei. Idolii nu sunt ceea ce pretind că sunt. Singurul care poate da fericire este Dumnezeu. El este sursa fericirii pentru-că El este Fericirea. Tot ceea ce este bun vine de la Dumnezeu şi nu de la cei ce intră în conflict cu El pretinzând că sunt ceea ce de fapt nu sunt. Când vorbim despre Dumnezeu, despre promisiunile Lui, despre ceea ce poate El face pentru noi oamenii, constatăm că El este ceea ce pretinde că este. El nu se ascunde sub o mască, nu face promisiuni false, nu este un ipocrit. Este acelaşi în veci. Nu are o faţă când intră în scenă şi o alta în intimitatea Lui. El nu se poate schimba şi El nu poate spune şi face azi un lucru şi mâine un altul care să-l contrazică pe primul. El este perfect şi desăvârşit şi nimeni nu mai este ca El. De aceea numai El poate să-i asigure omului confort şi fericire.
Acum aş vrea să vedeţi cât de diferit de Dumnezeu a fost Michael Jackson, deşi i-a plăcut să se credă Dumnezeu.
Mai întâi cum poate fi Michael Jackson un idol când chiar el era nemulţumit de felul în care arăta? Ştim cu toţii că a fost tot timpul obsedat de felul în care arăta. Pur şi simplu s-a desfigurat în urma multiplelor operaţii estetice pe care şi le-a făcut. Pentru început a fost nemulţumit că era negru şi şi-a dorit să fie mai alb. Apoi nu i-a plăcut forma nasului, a feţei şi a procedat la numeroase operaţii estetice care l-au transformat într-un subiect de bancuri morbide. Idolul înaintea căruia se închinau şi se închină milioane de oameni suferea de frică, era dependent de asistenţi şi bodyguarzi până acolo încât tremura de frică dacă trebuia să deschidă singur o uşă. În ultimul timp îşi menţinea cu greu echilibrul, purta o mască pe faţa aproape desfigurată în urma operaţiilor estetice, era dependent de medicamente, chiar de morfină. Medicii i-au descoperit celule canceroase pe pielea din partea superioară a corpului. A fost acuzat de pedofilie şi abuzuri sexuale şi obligat să facă faţă unor procese ruşinoase.
Mă întreb: Cum putea un astfel de om să fie un idol? Sau cum putea unul ca el, aflat în mari nevoi şi probleme să poată da fericire? Este un lucru simplu şi la îndemâna chiar şi a unui copil constatarea că nu poţi da ceea ce nu ai. Ca şi în domeniul material şi în cel spiritual. Ca să poţi da cuiva ceva trebuie mai întâi să ai tu. Altfel nu eşti decât un mincinos. Cum îmi poţi da mie 10.000 de euro când eşti sărac lipit pământului, ba mai ai şi datorii? Tot aşa, cum poţi să-mi dai mie fericire când tu eşti bântuit de teamă, de angoase, de spaime, de durere? Cum mă poţi ridica dintr-o stare de întristare sau apăsare când tu eşti mai rău decât mine?
În domeniul spiritual oamenii au duhovnici. Oameni cu o viaţă sfântă, care stau aproape de Dumnezeu şi care cunosc voia Lui. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie, pentru-că şi în domeniul spiritual sunt mulţi înşelători. La aceştia apelează oamenii atunci când au nevoi spirituale, nu se duc la măcelar. În sensul acesta Michael Jackson a fost un mincinos. A promis ceea ce el nu avea. Dar nu îl interesa. Ceea ce îl interesa a fost el. Imaginea lui, faima lui, banii lui, sănătatea lui, el în centru atenţiei. Adică IDOL.
Înţelegem mai mult durerea lui Dumnezeu şi de ce este El atât de supărat pe idoli. Pentru-că îi iubeşte mult pe oameni. Şi ştie că idolii nu pot da oamenilor fericirea. Dacă o puteau nu trebuia să moară însuşi Fiul Său, Domnul Isus Hristos.
După toate acestea mă alătur şi eu fanilor lui Michael Jackson care plâng acum la moartea lui. Dar plânsul meu este de un alt fel. Pentru mine Michael Jackson nu este un idol ci o victimă. Nu este “regele muzicii pop” ci nefericitul care s-a lăsat înşelat la rândul lui de alţi idoli. Aşa cum
s-a întâmplat şi se va mai întâmpla. Un om nefericit care a amăgit milioane de alţi nefericiţi dându-le speranţe false. Şi aici este cel mai mare necaz: amăgirea pe care le-a dat-o altora. Nu fericirea. Michael Jackson nu a fost un star, o stea, o vedetă, ci un ratat, un învins.
Dacă Michael Jackson şi-ar fi ratat doar viaţa pe acest pământ, şi aşa a fost dacă suntem atenţi la istoria vieţii lui, nici nu ar fi fost o nenorocire atât de mare, deşi fiecare suflet are o valoare imensă. Dar Michael Jackson a înşelat multe milioane de suflete amăgindu-le şi furându-le veşnicia. Exact aşa cum fac idolii. În spatele concertelor, a efectelor speciale, a focurilor de artificii şi a tot ceea ce vrăjea minţile oamenilor dornici de fericire a fost un plan satanic de amăgire şi de înşelare.
Dacă Dumnezeu a fost şi este furios pe idoli şi dacă El nu-şi schimbă principiile şi rămâne acelaşi de-a lungul timpului, ceea ce eu cred cu toată tăria, înseamnă că este furios şi pe Michael Jackson. Şi atunci ştim unde se află Michael Jackson acum. Nu a fost fericit pe pământ şi nu este fericit în veşnicie. A încercat cu disperare am zice, să fie fericit. În plină glorie şi-a construit o reşinţă luxoasă numită NEVERLAND (numele spune multe) încercând să-şi ofere ceea ce nu a avut în copilărie. A trebuit să o vândă, fiind şi el ajuns de criză.
A avut, de la Dumnezeu, talent şi o voce deosebită. Ar fi putut să le folosească glorificând Numele lui Dumnezeu şi mulţumindu-I pentru tot ceea ce a primit. Dar a preferat să se creadă ceva şi să-şi dorească să fie ca Dumnezeu. Să pretindă închinare şi să promită fericire. Un destin ratat deşi lumea spune că va rămâne în istoria omenirii şi a muzicii. La ce folos? Şi pentru câtă vreme? Căci istoria omenirii se apropie de sfârşit. Dar veşnicia nu se va termina niciodată.
A murit copil, la 50 de ani, bolnav şi nefericit, nemulţumit de el şi de lumea de care se ascundea şi de care îi era teamă dar şi pe care o dorea cu disperare. Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că banii şi faima nu sunt o garanţie a succesului şi fericirii. Singurul care le poate da este Dumnezeu.
Puteţi să mă acuzaţi de blasfemie. Aşa şi este. Am vorbit împotriva unui idol şi înţeleg că sunteţi jigniţi şi supăraţi. Dar am vorbit cu durere. Şi cu dorinţa de a vă ajuta să nu cădeţi în capcana idolatriei, dacă nu aţi căzut deja. Îmi aduc aminte de momentul descris în cartea Faptele Apostolilor, capitolul 19, când apostolul Pavel se ridică împotriva unui idol, mai precis împotriva zeiţei Diana care avea un templu însemnat în Efes şi era cinstită în toată Asia. S-a produs atunci o mare răscoală şi oamenii au fost furioşi. Mă întorc la gândul de la început şi mă mir că ne supărăm atât de uşor când cineva se atinge de idolii noştrii dar nu ne pasă atunci când Numele lui Dumnezeu este necinstit şi batjocorit. Şi idolii sunt de multe feluri. Michael Jackson este doar unul dintre ei. Dar iată că idolii mor, doar Dumnezeu este veşnic. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sondaj
 Loading ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Promo
|
|
|
|
|
