Nevoia de lideri autentici. “Revoluţia” din 10 august 2018.
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 915 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger
semnele vremurilor     Este de-a dreptul admirabil gestul preşedintelui Trump faţă de Erdogan, dictatorul care conduce Turcia cu mână de fier, prin declararea unui război comercial Turciei şi prin ruperea relaţiilor cu această ţară, ţară care timp de multe decenii a fost pentru SUA un partener însemnat în ce priveşte relaţiile economice şi militare.
     Motivul declarat care a dus la această deteriorare a relaţiilor dintre cele două ţări este arestarea de către autorităţile din Turcia a pastorului american Andrew Brunson. SUA cer necondiţionat eliberarea acestuia iar Turcia refuză să o facă. Prin urmare SUA a recurs la măsuri care au afectat profund economia Turciei, lira turcească degradându-se în ultimele zile cu vreo 17 procente iar de la începutul anului degradarea ajungând până spre 45%.
     Sigur că nu acesta este singurul motiv ce a dus la ruperea relaţiilor dintre cele două ţări. Turcia a întors de o vreme spatele puternicului său aliat (SUA) şi s-a deschis înspre parteneriatul cu Rusia şi statele musulmane, provocând pur şi simplu SUA prin multiplele sale acţiuni lipsite de inspiraţie şi înţelepciune politică. Pastorul Brunson a dus la excaladarea acestui conflict şi ceea ce a urmat, ca reacţie la arestarea lui, mi-a produs o mare apreciere faţă de preşedintele Trump. Nu contează dacă au mai fost şi alte motive care au dus la deteriorarea relaţiilor dintre cele două ţări ci eu vreau să mă opresc doar asupra pastorului american arestat în Turcia.
     Gestul lui Trump de a rupe relaţiile comerciale şi militare, de a porni un adevărat război cu o ţară aliată până atunci (dar care, aşa cum spuneam a suferit serioase derapaje în ultimii ani), mă face să cred şi să sper că încă Dumnezeu nu şi-a luat mâna de peste această omenire şi că mai poate da lideri cu demnitate, fermitate, dreptate şi curaj, cu adevărată dragoste de ţară, înlocuind liderii de paie controlaţi de interese oculte, fără coloană vertebrală, gata nu să facă bine naţiunilor pe care le conduc ci chiar să le ducă în pragul distrugerii, aşa cum a procedat fostul preşedinte Obama şi cum procedează neo-marxiştii care conduc azi Europa.
     Să porneşti un război din pricina unui singur om, care a ajuns prizonier la inamic nu pentru că ar fi fost vinovat ci pentru că era în acea ţară cu scopul de a vesti Evanghelia, ţară din care nu a plecat atunci când Erdogan a început să arunce între gratii pe oricine care respira prea des sau prea rar, ci a rămas acolo expunându-se în continuare pericolului, este un gest de o adevărată măreţie, ceva ce nu am mai văzut de multă vreme. Şi nici nu puteam să văd cel puţin sub cele două manadate ale fostului preşedinte Obama.
     Mi-am adus aminte de faptul că în urmă cu mai mulţi ani am scris un material despre un soldat evreu, Gilad Shalit, soldat răpit de militanţi ai grupării teroriste palestiniene Hamas şi care a fost eliberat de guvernul israelian după ce a acesta a stat în detenţie cinci ani. Preţul plătit a fost mare, în schimbul lui Gilad au fost eliberaţi peste o mie de terorişti palestinieni (!). Dar pentru evrei un om, un soldat de-al lor, nu are preţ în felul în care alţii socotesc. Se ştie că armata israeliană nu-şi abanonează niciodată soldaţii şi că va face orice să îi salveze din mâinile inamicului, în ultimă instanţă chiar şi morţi.
     Meditând la aceste două cazuri deosebite, cel al pastorului american şi al soldatului evreu, mi-am adus aminte de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani, cazul familiei Bodnariu din Norvegia, familie traumatizată de diabolica organizaţie numită Barnevernet, organism care a căutat să smulgă din familie cei cinci copii şi să-i încredinţeze, foarte probabil, unor familii de homosexuali, o tragedie care nu poate fi descrisă în cuvinte. Replica autorităţilor române a fost una sub orice critică, de cea mai joasă speţă diplomatică şi de o indiferenţă şi nepăsare strigătoare la cer. Pe lângă autorităţi mulţi alţii care se consideră minţi luminate, din presă sau diferite medii, au făcut pe deştepţii spunând că aşa ne trebuie, nouă românilor care nu ştim să ne creştem copiii, că am fi reduşi sau retardaţi mintal şi că trebuie să luăm lecţii de la norvegieni. De câteva zile s-a dovedit încă o dată natura adevărată a acestui Barnevernet, aflându-se că unul dintre cei ce a condus organismul multă vreme, şi care a hotărât în privinţa despărţirii a mii de copii de familiile lor naturale şi încredinţarea lor unor străini, era un pedofil înrăit, peste 200.000 de poze reprezentând pornografie cu copii fiind descoperite în posesia sa. Dar nu este acum loc pentru aceasta. Acum vreau doar să spun că unor lideri adevăraţi le pasă de ultimul om asupra căruia au stăpânire pentru o vreme. De fapt, şi asta nu pricep liderii azi, nu au doar stăpânire peste popor, peste fiecare suflet, ci au o mare responsabilitate pentru fiecare suflet în parte. Liderii noştri ne abandonează pentru interesele lor meschine şi nu le pasă de cei ce i-au ales. Când peste 3,5 milioane de cetăţeni români creştini care îşi iubesc ţara au solicitat – în mod paşnic şi cu demnitate, folosind metode legale, realizarea unui referendum pentru a se trece în Constituţie specificaţia clară şi fără echivoc că familia înseamnă uniunea dintre un bărbat şi o femeie, reacţia preşedintelui Iohannis a fost una de maidan, răutăcioasă şi ironică, numind-i pe aceşti cetăţeni „fanatici religioşi”. Şi de peste doi ani de zile, deşi spune că luptă pentru respectarea legii şi că este furios pe cei ce nu o respectă, se opune unui demers perfect legal. Cred că pentru dânsul ce spune „frau” Merkel este mai important decât ce spun 3,5 milioane de români care îşi iubesc ţara, copiii şi puţina moştenire bună ce a mai rămas – valorile creştine. Este cazul tipic al liderilor cărora nu le pasă de cetăţenii lor dar care au un discurs vehement şi furtunos, pozând în apărători ai democraţiei.
     În timpul situaţiei delicate în care s-a aflat familia Bodnariu a mai fost un caz similar în Norvegia, cu o familie din India. Însă guvernul indian a luat imediat măsuri ferme şi usturătoare faţă de o mare companie norvegiană prezentă în India, obligând autorităţile norvegiene să dea înapoi familiei copiii furaţi. Deci guvernul indian nu a stat cu mâinile în sân, aşa ca autorităţile române, atunci când interesele unei familii de indieni au fost grav lezate.
     Dacă Barack Obama ar fi azi preşedinte al SUA nici o şansă nu ar fi avut pastorul Andrew Brunson de a se face presiuni în favoarea eliberării lui. După Obama nu doar pastorul Brunson trebuia să stea în închisoare în Turcia ci chiar şi pastorii din SUA meritau aceeaşi soartă. Spun asta ca să putem înţelege mai bine cât de mult înseamnă un adevărat lider politic, un om dat de Dumnezeu, care să lupte pentru binele fiecărui cetăţean în parte, oricât de mari ar fi costurile.
     De aceea poporul lui Dumnezeu trebuie să se roage şi să ceară intervenţia divină şi în acest sens. Azi sunt frământări mari, din nou, în România. Se cere demisia Guvernului, acuzat fiind de unele sau altele. Dar pe cine să pui în loc? S-au dovedit mai binevoitori faţă de poporul român cei aflaţi în opoziţie sau la Cotroceni? Alternativa noastră actuală este să schimbăm un rău cu un alt rău.
     Pe de o parte Guvernul condus de PSD, moştenitorul unui partid comunist – ştim cine a stat la origini şi cum s-a clădit pe minciună. PSD-ul a schimbat lideri dar nu şi-a schimbat năravurile. Să nu uităm că atunci când fostul preşedinte Băsescu a avut un adevărat gest de curaj, condamnând comunismul, era cât ce pe ce să fie linşat de noii securişti-comunişti care dominau forurile legislative ale ţării. PSD-ul moşteneşte un trecut negru şi roşu oricât de mult ar încerca să folosescă azi albul. Şi nu este şi nu poate fi o alternativă viabilă pentru o conducere care să facă bine poporului român. Lupul îşi schimbă blana dar năravul rămâne acelaşi. PSD-ul s-a născut din tenebrele ideologiei marxiste iar azi caută să-şi dovedească trecerea la spaţiul democratic european adoptând sau militând pentru ideologiile neo-marxiste promovate de Uniunea Europeană. Nu putem uita râvna patriotică a PSD-ului aflat la guvernare de a implementa măsuri total antinaţionale şi antiumane ca şi promovarea agendei LGBT, egalitatea de „gen”, lansarea stupidei – monstruoasei Strategii de Educaţie Parentală, insistenţa de a forţa la o vaccinare obligatorie a întregii populaţii, ideea de a construi la Bucureşti cea mai mare moschee musulmană din Europa, etc.
     De cealaltă parte avem opoziţia care se laudă a fi de dreapta, cu vederi democratice, şi pretinde că poate scoate România din criză. Este vorba în special de Partidul Naţional Liberal şi nici nu vreau să fac referinţă la Uniunea Salvaţi România, un organism modificat genetic, născut forţat, aşa ca multe altele în lume, moşit fiind de banii celebrului globalist şi antinaţionalist George Soros. Deci problema este cu Partidul Naţional Liberal care, diferit de PSD, are o moştenire bună şi valoroasă dar care, poate chiar imediat după Revoluţia din 1989 a început derapajul, în timp şi-a trădat complet trecutul şi pe marii oameni ce au fondat partidul şi care au luptat pentru binele României până la instalarea regimului comunist, plătind chiar preţ de sânge, şi a ajuns tot în stânga eşicherului politic, aşa ca PSD, devenind sluga Bruxelles-ului. Cineva numea tabăra opoziţiei, în frunte cu PNL şi Preşedintele Iohannis, „tabăra Bruxelles”, tabără care luptă feroce pentru deznaţionalizare, pentru transformarea naţiunilor Europei într-un amalgam fără nici o identitate, pentru implementarea celor mai diabolice legi care au fost inventate vreodată şi care ţin de corectitudinea politică, de imigraţie, de agenda LGBT, construind cu meticulozitate un aparat opresiv prin care toţi care nu sunt de acord cu aceste politici să poată fi oprimaţi, etichetaţi fiind ca duşmani ai omenirii. Această opoziţie nici nu poate fi numită opoziţie pentru că luptă de fapt, alături de PSD, pentru distrugerea a tot ce a mai rămas bun în această ţară. Lupta dintre Putere şi Opoziţie nu este lupta dintre rău şi bine, aşa cum vor ei să ne facă să credem, ci este lupta dintre două partide de stânga, neo-comuniste, şi are ca unic scop PUTEREA, dorinţa de a stăpâni şi de a impune, fără nici un gând de bine pentru cei mulţi atraşi în jocurile politice pentru a-i susţine, aşa cum s-a întâmplat şi la ultimele demonstraţii de stradă din Bucureşti când sute de mii de români au căzut în capcana întinsă în numele dreptăţii şi democraţiei, concepte cu care nu au nimic în comun nici PSD-ul şi nici PNL-ul, fiind doar momeală pentru cei ce nu văd şi nu cunosc..
     Aşa cum am mai spus, o spun din nou: Dumnezeu ştie de ce a permis ca România să ajungă în această stare ingrată. Scripturile spun clar şi lămurit că orice stăpânire vine de la Dumnezeu. Romani 13:1 „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.” Aceasta nu înseamnă că dacă Dumnezeu a îngăduit anumite stăpâniri acestea se pot valida în felul acesta şi-şi pot face mendrele aşa cum vor. Toţi vor da socoteală în final lui Dumnezeu. Când El a pedepsit poporul evreu pentru neascultare, prin popoarele păgâne, în final a pedepsit şi popoarele care au fost instrumentul pedepsei Sale, şi pedeapsa acestora din urmă a fost mai mare decât pedeapsa aplicată prin ei poporului evreu, poporul evreu fiind restaurat şi primit din nou în graţia lui Dumnezeu, prin pocainţă.
     Probabilitatea ca Dumnezeu să pedepsească România, permiţând să se ridice lideri politici care să nu urmărească binele poporului şi care să lupte împotriva poporului prin acţiunile lor, aducând apăsare peste popor, este foarte mare. Avem în cartea profetului Isaia un text care este explicit în acest sens. Dumnezeu spune care va fi atitudinea Lui faţă de poporul care a ales să-L părăsească şi să nu mai asculte de El, aşa cum se întâmplă azi cu poporul român, declarat creştin dar total păgân prin practici şi trăire: „Le voi da băieţi drept căpetenii, zice Domnul, şi nişte copii vor stăpâni peste ei.” (Isaia 3:4)
     Prin urmare nu participarea la revolte sau sprijinirea unuia sau altuia, partizanatul politic, ne vor scoate din impas, pentru că, aşa cum am spus, ne aflăm în situaţia ingrată în care să nu avem, încă, o opţiune viabilă şi lideri de caracter. Să ştim bine că nici Opoziţiei şi nici Puterii nu le pasă de noi. Prin urmare ajungem, în sfârşit, să înţelegem că numai Dumnezeu ne poate scoate din această criză politică, criză care, înainte de toate, este o criză morală. Şi Dumnezeu ne poate scoate din acest impas dar numai dacă va fi determinat de pocăinţa noastră.
     Deci trebuie să ne rugăm, aşa cum Dumnezeu ne şi cere. Dacă El ne va fi binevoitor ne va da alţi lideri în locul celor actuali, îi va scoate de undeva (dar nu din mijlocul lor, prin manevre politice, aşa ca noua făcătură numită Mişcarea România Împreună), chiar dacă noi nu vedem încă pe nimeni care să fie vrednic. Iar dacă nu ni-i va da, ca să ne pedepsească pentru păcatul ce a ajuns la culme în această ţară, atunci tot mai rămâne o speranţă, şi aceasta este adevărata speranţă: acceptarea domniei lui Isus Hristos în viaţa personală, de familie şi nădăjduind şi rugându-ne pentru ţara întreagă. El este Singurul căruia cu adevărat îi pasă de fiecare care se supune Lui şi Îl acceptă ca Stăpân şi Rege.

     Avem aceea pildă frumoasă şi încurajatoare spusă de Însuşi Domnul Isus şi în care El se aseamănă cu un păstor care, din o sută de oi, a pierdut una. De fapt nu a pierdut-o, pentru că El nu poate pierde pe cineva, ci ea s-a rătăcit, alegând căile lumii, ajungând în spini, similar fiului rătăcitor. Dar Domnul Isus, Adevăratul Păstor, le-a lăsat o vreme pe cele nouăzeci şi nouă de oi pe câmp, în siguranţă, şi s-a dus în căutarea celei pierdute, până când a găsit-o. A pus-o pe pe umeri şi a readus-o în turmă. Singurul care are o grijă totală faţă de omul credincios este Isus Hristos. Poate Dumnezeu să lase această stare ce pare fără ieşire, şi apăsare peste popor, pentru ca poporul român să strige după ajutor la El şi să caute faţa Lui, adică lepădarea păcatului şi idolatriei şi întoarcerea spre El în smerenie şi pocăinţă.
     Dar dacă ţara întreagă va continua pe acest drum al pierzării pe care accelerează tot mai puternic de la Revoluţie încoace, alături de naţiunile cuprinse de microbul desfrâului şi destrăbălării, şi dacă mâna lui Dumnezeu va apăsa în continuare, din dragoste faţă de păcătoşii pe care îi vrea întorşi la El şi salvaţi de la distrugere, fiecare care vrea să scape de măcelul şi nenorocirea veşnică ce în curând se vor dezlănţui, să ştie bine că are în Isus Hristos un Apărător care are toată puterea în cer şi pe pământ şi că El nu va pierde pe nici unul dintre cei ce cred în El, ascultă de El şi cer sprijinul Lui. Paralela cu preşedintele Trump sau Guvernul israelian care luptă pentru fiecare cetăţean, este palidă atunci când vorbim despre Domnul Isus Hristos. Multe asigurări ne dă El, nouă celor ce am ales să ne punem încrederea în El şi să-L urmăm în dragoste şi ascultare, dar vreau să amintesc doar una pe care o găsim în cartea profetului Isaia, la capitolul 49. Cuvintele sunt rostite de Dumnezeu, după ce a pedepsit poporul evreu pentru neascultare. A fost o pedeapsă dar El a vorbit deja de o restaurare, de o primire înapoi, de o mângâiere:
13 „Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.” 14 Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul, şi m-a uitat Domnul!” 15 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: 16 Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”
     Domnul Isus Hristos ne-a săpat pe mâinile Lui şi ne va izbăvi din orice nenorocire va veni peste pământ. De aceasta trebuie să fim siguri dar cât mai este timp, libertate şi putere, trebuie să facem ceea ce ţine de noi pentru a-i aduce pe oameni la Hristos şi a-i îndemna să-şi pună încrederea nu în oameni şi domnii trecătoare, care sunt înşelătoare, ci în Isus Hristos. El a părăsit slava şi domnia ce o avea în ceruri, ca Dumnezeu, S-a smerit şi a luat chip de om locuind printre noi şi ne-a arătat cum este Dumnezeu şi ce aşteaptă El de la noi ca să ne poată duce în cerul Său. El este Liderul ce merită să fie urmat şi care nu va lăsa pe nici unul dintre ai Lui să se piardă. Şi dacă ne vom întoarce cu faţa şi inima spre El, supunându-ne Lui, El ne mai poate da şi lideri pământeşti care să semene cu El şi să fie animaţi de o dragoste fierbinte şi reală pentru popor.

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

Print Friendly
Ora Radio Unison -
Ora dumneavoastra -
* De ce apar decalaje de ora?
Sondaj

Ne rugăm ca să se facă voia lui Dumnezeu în toate sau, cu predilecție, ne rugăm ca în toate să se facă voia noastră?

Vedeti rezultatele

Loading ... Loading ...
Promo
 
Director WEB Director WEB

© 2009 RADIO UNISON ZALAU • Toate drepturile rezervate •