|
|
|
|
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru Zac Poonen
|
|
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 527 | Trimite prietenilor
|
|
 Multe au fost evenimentele care ar fi putut să ne capteze atenţia în zilele care au trecut: Inundaţiile din ţară sau criza economică în care ne aflăm, măsurile de austeritate luate de Guvern sau Campionatul Mondial de fotbal, criza din Orientul Apropiat. Şi pentru cei mai mulţi aceste evenimente au constituit sarea şi piperul zilelor ce au trecut.
Din fericire pentru mine şi pentru mulţi alţii din oraşul în care locuiesc toate aceste evenimente au fost eclipsate şi puse în umbră de un eveniment mult mai important. Este vorba despre vizita în România, mai precis în Biserica „Harul” din oraşul Zalău, a pastorului indian Zac Poonen. Nu ar fi o noutate pentru-că Zac Poonen este pentru a patra oară în acest loc, prima oară s-a întâmplat în 2008. Dar a fost totuşi o noutate prin revărsarea de har specială de care am avut parte la această ultimă vizită.
De ce este special Zac Poonen? Pentru-că predică o altă Evanghelie decât se predică în cele mai multe biserici. Nu o Evanghelie nouă ci adevărata Evanghelie pe care nu o mai auzi, de multe ori nici în bisericile aşa zis evanghelice. Ascultându-l pe Zac Poonen mi-am dat seama cât de mult am fost minţit până acum de alţi pastori şi preoţi. Mi-am dat seama cum am fost îndepărtat de Evanghelie chiar de cei ce ar fi trebuit să mă ajute să mă apropii de ea. Mi-am dat seama că am fost în pericolul de a mă crede creştin, chiar unul foarte bun, dar de fapt să nu fi înţeles niciodată ce vrea Dumnezeu de la mine.
În bisericile evanghelice mereu se spune că noi suntem copii lui Dumnezeu, că prin Isus Hristos noi suntem mântuiţi, spre deosebire de alţii, din alte confesiuni, care nu au acest har. Am auzit de multe ori pastori şi predicatori care vorbeau despre siguranţa mântuirii şi a căror preocupare principală era să le transmită celor din gruparea lor că ei sunt bine, să nu se frământe şi să nu se streseze prea mult cu viaţa de credinţă, pentru-că intrând în acea grupare şi primind un botez în apă sau unul cu Duhul Sfânt, după ritualul grupării respective, cu siguranţă că sunt mântuiţi. Se năştea de aici o siguranţă periculoasă şi o mândrie care ducea la cădere.
Nu am înţeles până acum cum se poate ca pocăiţii să fie răi. Trecând peste faptul că de multe ori suntem acuzaţi pe nedrept şi că pentru noi, pocăţiii, se caută tot timpul nod în papură, nu pot trece peste faptul că am constatat pe propria mea piele şi am văzut cu proprii ochi că unii dintre pocăiţi sunt răi, mai răi ca cei din lume. O răutate care mă durea şi pe care nu mi-o puteam explica, pe care am văzut-o manifestându-se asupra altora şi chiar asupra mea. Imaginea credinciosului din Biblie era cu totul alta.
Datorită lui Zac Poonen acum am înţeles. Greşita înţelegere a Evangheliei şi mândria spirituală a celor ce se cred creştini adevăraţi au avut consecinţe dezastruoase, consecinţe care au dus la o împietrire a inimilor celor ce afirmă că sunt născuţi din nou. Combinaţia dintre evanghelie falsă şi mîndrie spirituală duce la răutate şi ură.
Zac Poonen spune: „Urmaţi-mă pe mine pentru-că şi eu Îl urmez pe Hristos”. Eu nu am mai auzit aşa ceva până acum de la pastorii şi predicatorii pe care i-am ascultat. Ei spuneau: „Nu vă uitaţi la oameni, nici chiar la noi, oamenii sunt cu slăbiciuni, uitaţi-vă la Hristos”. Aceasta suna foarte spiritual dar era o minciună. De fapt prin aceasta pastorii şi predicatorii respectivi şi-au găsit o formulă prin care să poată trăi în continuare viaţa lor duplicitară şi să afirme în continuare că sunt slujitori ai lui Hristos. Ba mai mult, aveau tupeul să se lege de preoţii ortodocşi şi catolici şi să-i acuze de tot felul de greşeli. Nu spun că mulţi dintre preoţii ortodocşi şi catolici nu pot fi acuzaţi de practici care nu sunt în concordanţă cu Evanghelia, ce vreau să spun este că pastorii pocăiţilor, în foarte mare parte, ar trebui să tacă pentru-că nu sunt cu nimic mai buni, ba poate chiar mai răi. Dar, ca să nu poată fi acuzaţi, au inventat formula: „Nu priviţi la noi, priviţi la Hristos”.
Am fost înşelat! Am fost minţit! Nu aşa spune Evanghelia. Isus Hristos a spus că El este lumina lumii. Ioan 8:12 „Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
Dar El merge mai departe şi spune: Matei 5:14 „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă”.
Apostolul Ioan a scris în 1 Ioan 2:6 „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”
Pastorii şi predicatorii pe care i-am ascultat nu mi-au vorbit despre aceasta. Ei au spus că Isus este lumina lumii dar noi nu putem trăi cum a trăit El, că suntem oameni şi greşim. Desigur că nu au afirmat lucrul acesta literal dar aceasta se înţelege din mesajele lor. Mi-au vorbit doar despre jumătate de Evanghelie spunându-mi că, prin credinţa în Isus Hristos, am parte de harul iertării de păcatele vechi, am parte de mântuire de trecutul murdar şi că aceasta este tot. Dar acum a venit Zac Poonen şi îmi spune că tot prin credinţa în Isus Hristos, eu am parte şi de harul de a nu mai păcătui, de a trăi cum a trăit Isus, în sfinţenie. Că Dumnezeu vrea ca eu să fiu o făptură nouă şi că pot fi o făptură nouă. Că pot birui lumea şi poftele ei, că am biruinţă chiar şi asupra puterilor întunericului.
În zilele acestea am văzut cu ochii mei un om care trăia ca Isus şi pentru-că trăia aşa avea şi putere să arate cu degetul înspre cei ce greşesc, să acuze păcatul. De ce nu pot preoţii şi pastorii să spună la fel? Pentru-că s-au încurcat cu lumea şi lucrurile ei, pentru-că trăiesc duplicitar iar Dumnezeu nu este pentru ei decât o sursă de câştig. Cui credeţi că se pot aplica cuvintele din Romani capitolul 16?
17 Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
18 Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşeală inimile celor lesne crezători.
Probabil că de multe ori, citindu-le, ne-am gândit la eretici şi blasfemiatori, cei care “rup” bisericile. Dar aceste cuvinte se aplică tuturor celor ce dau o învăţătură greşită, o învăţătură care nu este în acord cu Evanghelia. Şi pe care preoţi sau pastori o dau pentru că slujeşte pântecelui lor. Iar vorbele lor amăgitoare şi care par a fi cu har nu sunt decât ca să înşele şi să aibă un folos de la noi. Am asistat odată, consternat, la o cununie religioasă în care un pastor penticostal care probabil credea că este plin de Duhul Sfânt, în cuvântul lui de predică, i-a urat mirelui „să mulgă banca”. Desigur că nu putea să spună să-L urmeze pe Hristos pentru-că el nu făcea asta. El avea afaceri de făcut şi pântece de hrănit. Cu alte cuvinte îi spunea mirelui: „urmează-mă pe mine întrucât şi eu îmi urmez afacerile mele”. Dar atunci de ce nu se lăsa de păstorire şi să-şi facă afacerile? De ce trimite oameni în iad dându-le o învăţătură greşită?
A venit Zac Poonen, trimis de Dumnezeu chiar din India, şi ne-a spus că noi suntem fraţii mai mici ai Domnului Isus. Şi Dumnezeu care nu este părtinitor ne iubeşte aşa cum l-a iubit pe Domnul Isus. Şi aşa cum Lui i-a asigurat resurse pentru a putea trăi o viaţă sfântă, la fel face şi cu noi. Pentru-că nu este părtinitor. Oricine care crede şi vrea poate trăi cum a trăit Domnul Isus. Putem birui păcatul şi de fapt la aceasta am fost chemaţi. Nu să fim înfrânţi, nu să trăim duplicitar, nu să ne târâm ci să fim biruitori ca şi Isus. Tuturor celor ce îşi doresc acest lucru din toată inima, se smeresc şi cred în promisiunile Lui, El se acordă sprijin şi le dă har. Viaţa de biruinţă nu este o poveste aşa cum ne-au lăsat alţii să înţelegem, ci o realitate.
După ce ne-a spus acestea şi multe altele, la finalul zilelor în care am primit învăţătură, am văzut lacrimi în ochii oamenilor. Pentru-că L-au văzut pe Isus în Zac Poonen. La fel ca odată în urmă cu 2000 de ani când cei ce Îl ascultau pe Isus spuneau că „nimeni nu vorbeşte aşa ca El”, am ascultat un om care vorbea ca nimeni altul. Şi nu folosea cuvinte măgulitoare ci dimpotrivă: când a simţit că în unele aspecte am fost învăţaţi greşit şi acum suntem tulburaţi să auzim că lucrurile stau cu totul altfel, a insistat şi mai mult şi a învârtit şi mai tare cuţitul ca să ne doară şi să ne pocăim. Nu l-au interesat banii şi nu a dorit nimic pentru el. Nu are vile şi maşini scumpe aşa cum au preoţii şi pastorii noştrii care niciodată nu au ştiut ce înseamnă munca şi transpiraţia. Le sunt mai familiare restaurantele, vacanţele scumpe şi burţile pline. Biblia vă dă voie să vă îndepărtaţi de ei. Lăsaţi-i cu afacerile lor şi nu vă încredeţi în ei. Vă vor conduce în iad.
Unii mă veţi acuza că înalţ omul nu pe Dumnezeu. O altă falsă smerenie pe care am tot auzit-o mereu. Ştiţi cine spun mai mult decât toţi că toată slava i se cuvine numai lui Dumnezeu? Tocmai cei ce se slujesc pe ei şi interesele lor. De la amvoane proclamă glorie lui Dumnezeu dar gloria le place să o primescă ei. Ce s-ar face dacă nu ar fi religia? Cum ar trăi? Pentru-că de muncit nu ştiu să muncească, probabil că de cerşit le este ruşine să o facă. Dar se poate trăi bine din religie. Cred că nu l-am auzit niciodată pe Zac Poonen folosind formula atât de cunoscută la cei ce Îl au pe Dumnezeu doar pe buze, şi anume: „Slavă Domnului” sau „Glorie Domnului”. Nu zic că este rău să spui cuvinte pentru gloria Domnului. Dar Zac Poonen nu le-a folosit niciodată, sau foarte rar, şi cu toate acestea nu am văzut ca cineva să-I dea mai multă cinste lui Dumnezeu ca el. El îi dă slavă şi glorie lui Dumnezeu trăind cum a trăit Domnul Isus. Ceilalţi profită de gloria lui Dumnezeu dar trăiesc cum vor ei şi pentru ei. Chiar ieri am auzit un aşa zis proroc care s-a lăudat tot timpul cu ceea ce afăcut Dumnezeu prin el. Desigur că mereu ne amintea, pe măsură ce se lăuda, că el, omul, nu are nici un merit şi că tot meritul este al lui Dumnezeu. Şi cu toate acestea nu se putea opri din „Aleluia” şi laudele pe care şi le aducea lui însuşi. Ciudată combinaţie de laudă de sine şi laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu ar fi posibil ca la mijloc să fie un anumit interes?
Am înregistrat o mărturie a unei femei care a avut mult de suferit din cauza soţului ei care o bătea când se îmbăta şi se îmbăta tot timpul. Când era treaz realiza că face un rău şi se căia. Dar o lua tot timpul de la capăt. Soţia lui, timp de zece ani de zile, a umblat pe la toţi preoţii şi vrăjitorii pe care i-a aflat şi şi-a cheltuit jumătate din cât câştiga pentru a-şi rezolva problema. Evident că nu a reuşit şi că nu s-a rezolvat problema soţului ei. Un preot, la rugămintea soţiei, l-a legat cu blestem pe soţul ei să nu mai bea şi a luat banii de la femeie. Când soţul a aflat de aceasta i-a fost frică, s-a dus la acelaşi preot şi i-a dat dublu cât i-a dat soţia lui ca să-l dezlege de blestem. Şi preotul a luat banii şi l-a dezlegat. Preoţii o fac într-un fel şi pastorii în alt fel. Ei leagă rana poporului spunând ”pace”. Şi totuşi nu este pace.
Aşa că nu îmi pasă dacă mă veţi acuza că înalţ omul. Am fost acuzat la fel şi în cazul lui Richard Wurmbrand. Ador să găsesc oameni pe care să-i pot înălţa. Oameni care să mă încurajeze, să îmi spună că se poate trăi aşa cum ne cere Dumnezeu. Oameni care au renunţat la totul pentru Hristos şi care nu se slujesc pe ei ci le slujesc altora, fără nici un interes, doar din dragoste pentru Hristos pe care Îl urmează. Vreau să am modele pe care să le pot urma şi care ştiu sigur că păşesc pe urmele Domnului Isus Hristos. Care seamănă cu El. Sunt smeriţi, au lepădat lumea cu plăcerile ei, cu trupul sunt pe pământ dar cu sufletul în cer . Oameni care să îmi spună: „calcă pe urmele mele pentru-că şi eu calc pe urmele lui Hristos”. De farisei care fac rugăciuni lungi şi-i înşeală pe oameni pentru un câştig sunt sătul. De oameni care nu mă învaţă adevărata Evanghelie, sunt sătul. Am nevoie de adevăr.
Mulţumesc lui Dumnezeu că a avut milă de noi şi în aceste zile de întuneric spiritual, de foamete şi lipsă de învăţătură adevărată, ni l-a dat pe Zac Poonen. De aceea nici un eveniment de pe acest pământ nu se compară cu ceea ce s-a întâmplat în Zalău în zilele care au trecut. Pentru-că Însuşi Dumnezeu ne-a vorbit prin gura robului Său. Şi când vorbeşte Dumnezeu feţele oamenilor strălucesc şi radiază, chiar dacă lacrimile curg şuvoi.
Şi acum înţeleg mai bine de ce alergau după Isus mulţimile flămânde după adevăr.
-::::: Arhivă EDITORIAL :::::- |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sondaj
 Loading ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Promo
|
|
|
|
|
