|
|
|
Grupul Bilderberg-organizaţie ocultă
|
|
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 1,477 | Trimite prietenilor
|
 M-am tot gândit cum ar trebui să reacţionăm în faţa acestei ofensive nemaiîntâlnite care se duce azi împotriva a tot ceea ce odată era considerat normal, de bun simţ? Virulenţa atacului împotriva a ceea ce numim valori tradiţionale, împotriva a ceea ce numeam odată bun simţ, te poate duce la descurajare. Văzând că lucrurile merg din rău în mai rău şi că nu se întrezăreşte vreo speranţă pentru schimbarea direcţiei de mers poţi fi cuprins de disperare şi deznădejde.
Dar am ajuns la concluzia că soluţia nu este să renunţi, să laşi lucrurile baltă, “fie ce-o fi” ci, în măsura posibilităţilor, noi ca şi creştini, să luăm atitudine împotriva a tot ceea ce considerăm că se ridică împotriva lui Dumnezeu şi împotriva legilor Lui.
Ei se încăpăţânează să îşi urmărească şi să respecte agenda lor cu multă consecvenţă, noi trebuie să facem la fel. Adică să luăm atitudine şi să nu tăcem, să apărăm adevărul. Cât timp mai putem face lucrul acesta.
În sensul acesta devine parcă banal şi plictisitor ca odată pe an să tot spunem că nu ştiu ce grup de VIP-uri se adună nu ştiu pe unde ca să discute tot felul de lucruri spre binele nostru al tuturor. Atât de mult ne doresc binele încât sunt gată să-şi sacrifice din timpul lor preţios şi să stea mai multe zile închişi într-un hotel, păziţi straşnic de forţe speciale şi să discute lucruri pe care urechile noastre de oameni simpli nu le pot înţelege sau suporta şi din care cauză ei fac tot posibilul pentru a ne feri de şocuri şi emoţii. Astfel de întâlniri parcă au devenit o rutină iar noi începem să ne obişnuim cu ele. Numai că nimic obişnuit nu este în aceste întălniri. Şi soluţia nu este să tăcem în legătură cu ele ci să căutăm să vedem ce se ascunde în spatele lor. Pentru-că ne priveşte pe noi, pe toţi. Ei se încăpăţânează să ţină aceste întâlniri, noi ne încăpăţânăm să căutăm să vedem ce este în spatele lor.
Peste doar câteva zile, din 14 până în 17 mai, în Grecia, va avea loc o nouă reuniune a Grupului Bilderberg. Ce este acest grup?
Foarte pe scurt vă voi spune că acest grup a fost înfiinţat în 1954. Prima întâlnire a avut loc în Olanda, la Osterbeek, în hotelul Bilderberg, de unde şi-a luat şi numele. Reuniunea a fost organizată de prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos şi de David Rockfeller. În scurt timp acest grup a devenit una dintre cele mai puternice reţele de influenţă, reunind în prezent circa 150 de personalităţi din toate ţările, conducători politici, economici, din lumea finanţelor, a mass-mediei, din armată sau servicii secrete, oameni de ştiinţă şi profesori universitari. Se spune că din cauza influenţei mari a acestui grup în domeniul economic, el reprezintă de fapt un adevărat guvern mondial ocult. Există şi alte întâlniri de felul acesta dar conferinţele Bilderberg sunt mult mai importante şi datorită faptului că aici sunt prezenţi toţi conducătorii instituţiilor internaţionale majore cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Naţiunile Unite şi Uniunea Europeană.
Potrivit regulilor sale, membrilor grupului le este interzis să dea publicităţii orice informaţie legată de conţinutul discuţiilor, chiar dacă printre participanţi se află nume cunoscute din mass-media, printre care editori de la Washington Post, New York Times sau Financial Times.
Am spus mai înainte că acest grup este apreciat a fi un adevărat guvern mondial ocult. Probabil că formularea “guvern mondial” nu surprinde pe nimeni însă în ceea ce priveşte cuvântul “ocult” să avem rezerve asupra folosirii lui. Să căută însă să vedem ce înseamnă acest cuvânt.
DEX-ul defineşte acest cuvânt în felul următor: pseudoştiinţe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoaşterii obişnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. (adv.) pe ascuns, în taină.
După ce cunoastem definiţia acestui termen nu numai că nu mai avem nici o rezervă în a-l folosi atunci când facem referire la grupul Bilderberg ci chiar suntem obligaţi să-l folosim. Nici o întâlnire de felul acesta nu este atît de bine păzită de ochii opiniei publice ca şi întâlnirile Grupului Bilderberg. Lista cu participanţi este secretă şi ceea ce se discută acolo este secret. Lucrurile mai transpiră, se mai află câte un nume dintre cei care participă la întâlnire şi din cauza faptului că anumiţi lucrători din mass-media independentă şi-au propus să afle cât mai multe despre aceste întâlniri, dar în final tot nu se ştie ce se discută acolo. Ştim că preşedinţii Americii, cel puţin din ultimele legislaturi, au de-a face cu acest grup. La fel liderii Marii Britanii. Printre alte nume pot fi amintiţi Hillary şi Bill Clinton, Richard Holbroke, Donald Rumsfeld, Henry Kissinger, Helmut Schmidt, regele Juan Carlos al Spaniei, regina Beatrix a Olandei, Tony Blair, reprezentanţi ai Consiliilor de Administraţie de la Banca Angliei, Shell, Nokia, DaimlerChrysler, etc
Sigur că, deocamdată, fiecare este liber să se întâlnească cu cine vrea, să organizeze întâlniri de tot felul şi după tot felul de criterii. În sensul acesta nu-i putem condamna pe liderii acestei lumi pentru faptul că odată pe an au hotărât să-şi ia concediu şi să petreacă împreună, dacă asta este plăcerea lor. Dar pentru-că sunt lideri, şi în mod special pentru-că sunt lideri politici ei ar trebui să dea socoteală pentru acţiunile lor celor ce i-au ales. Şi pentru-că sunt oamenii cei mai influenţi de pe această planetă cu siguranţă că ceea ce discută ei acolo ne priveşte pe toţi.
În urmă cu doar douăzeci de ani eram foarte supăraţi că dictatorii comunişti luau hotărâri în locul nostru. Ei hotărau cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cum să gândim, cum să vorbim, pe scurt ne programau viaţa şi noi nu puteam să ne împotrivim sub nici un fel. Evident că totul era spre binele nostru. De-a lungul timpului liderii şi-au dorit ca să aibă o influenţă cât mai extinsă, asupra unui teritoriu tot mai mare şi asupra unui număr de populaţie cât mai mare şi din cauza aceasta au fost tot timpul conflicte şi configuraţia stăpânirilor s-a modificat continuu. Dar în ultimele zeci de ani, datorită concernelor internationale lucrurile sau schimbat radical. S-a ajuns în situaţia ca un concern (cum ar fi Coca Cola sau Microsoft) să fie mai puternic, din punct de vedere financiar, ca şi multe ţări, chiar ţări dezvoltate. În timp, în ceea ce priveşte politica la nivel mondial, rolul guvernelor a început să se diminueze şi să aibă o inflenţă tot mai mare concernul puternic financiar. Acesta şi-a permis să-şi susţină punctul de vedere şi să se impună din cauza puterii financiare. Aceste concerne şi instituţii financiare, în cârdăşie cu oameni politici corupţi, au cumpărat tot ce era mai de valoare în aproape toate ţările din lume ajungând, în felul acesta ca să aibă un cuvânt greu de spus în conducerea ţărilor respective. S-a ajuns în situaţia ca guvernele multor ţări să nu fie altceva decât nişte marionete în mâinile celor ce au banii. Guvernele ţărilor lovite de criză au ajuns să cerşească de la cei ce au bani. Şi banii nu vin decât în anumite condiţii.
Sigur că explicaţia este deosebit de sumară şi procesul acesta este mult mai complex dar am încercat ca, în puţine cuvinte, să explic de ce aceste întâlniri despre care vorbim sunt mult mai mult decât nişte simple întâlniri în care participanţii au ales să se simtă bine. De fapt în timpul acestor întâlniri se iau hotărâri care ne vor afecta pe toţi. Vom fi programaţi într-un anumit fel care să îi satisfacă pe cei ce au puterea şi interesele lor să fie apărate. În felul acesta se poate realiza un control asupra întregii planete fără război şi fără ca cei ce sunt controlaţi să ştie că sunt. Imperiile din trecut au căzut mai devreme sau mai târziu pentru-că oamenii ştiau că sunt controlaţi, că se află sub stăpânire, că plătesc biruri grele, că libertatea lor este îngrădită şi au căutat momentul prielnic ca să iasă de sub stăpânire. Dar în contextul actual oamenii vor accepta să fie controlaţi pentru-că li se va spune că este spre binele lor şi ei vor crede că sunt liberi şi nu vor realiza că birurile pe care le plătesc sunt imense. Este forma cea mai avansată de stăpânire şi de control. Adică să ai controlul total asupra omului dar să-l laşi să creadă că este liber.
Iată că ceea ce unii deja au spus de mult, în legătură cu criza finaciară şi cauzele ei, nu este fabulaţie ci realitate. În revista Capital din 8 Mai 2009 a apărut un articol intitulat: “Băncile au provocat deliberat criza financiară”. În urma unui raport publicat de Center of Public Integrity, o organizaţie americană de jurnalism de investigaţie, aflăm că băncile americane şi cele europene nu sunt victimele crizei financiare ci sunt vinovate că au creat, în mod deliberat, această criză. Directorul acestui organism de investigaţie, Bill Buzenberg, afirmă: “Aceste bănci, în mod deliberat, au facilitat finanţarea împrumuturilor care acum ameninţă sistemul financiar”. Documentul realizat în urma investigaţiei arată că 21 din cele 25 de instituţii financiare care au provocat această criză au primit ajutor din partea statului american, iar 11 dintre ele au plătit sume importante de bani pentru a evita urmările judiciare pentru abuz.
În urma acestei crize financiare, iată provocată intenţionat, mulţi americani au pierdut totul: bani, case, slujbe, unii chiar viaţa. Ridicolul situaţiei este că tot ei, cei păgubiţi, vor suporta aşa zisa redresare a sistemului bancar. Cu banii lor, a celor ce au fost furaţi, băncile care au provocat criza, adică i-au furat, for fi ajutate să supravieţuiască. Sigur că nu numai americanii vor suporta ci şi noi, românii. Împrumutul de care se zice că am beneficiat recent tot noi îl vom plăti, nu guvernanţii care au semnat hârtiile cu Fondul Monetar Internaţional. Dar lucrurile nu se opresc aici. Cei ce au provocat criza merg un pas mai departe pentru a-şi atinge punctele de pe agendă.
Astfel aflăm de la Daniel Estulin, un reporter de investigaţii care a urmărit cu atenţie întâlnirile Grupului Bilderberg din ultimii ani şi care a căutat să afle ce stă în spatele aces tui grup, că la întâlnirea din acest an, grupul de elită va alege între două variante: fie intrarea într-o lungă recesiune, fie instaurarea unei noi ordini mondiale. Îl cităm pe Estulin: “Fie o prelungită, agonizantă recesiune care va conduce la decenii de stagnare în economie, la sărăcie, la declin, fie una foarte scurtă dar intensă, care să pună bazele unei economii mondiale sustenabile, care va oferi statelor lumii mai puţină suveranitate dar va fi mai eficientă”. De asemenea el susţine că va fi abordat din nou subiectul adoptării Tratatului de la Lisabona, piesa centrală a mecanismului care va face din Uniunea Europeană un “superstat federal”.
Să ne întoarcem însă la termenul ocult despre care am amintit mai înainte.
Aşa cum am spus, în acest grup Bilderbrg, sunt oameni publici, aleşi prin vot aşa zis democratic, care trebuie să dea socoteală de fiecare gest şi cuvânt în faţa celor care i-au ales. Cu toate acestea ei se ascund şi nu recunosc că au participat la astfel de întâlniri. Există pe You Tube un material filmat de nişte tineri dintr-o şcoală din SUA. În această şcoală Hillary Clinton, soţia fostului preşedinte Bill Clinton, a ales să-şi facă campanie înainte de ultimele alegeri din SUA. La un moment dat a fost întrebată care este relaţia ei cu grupul Bildelberg, dacă a participat la aceste întîlniri şi ce s-a discutat acolo. Hillary Clinton a râs şi a afirmat că nu a participat la astfel de întâlniri şi că nu cunoaşte nimic despre aceasta. Filmuleţul poate fi văzut de oricine, încă.
Aici este vorba despre caracterul ocult, ascuns, misterios al întâlnirii în discuţie. Şi dacă cineva are ceva de ascuns înseamnă că implicit recunoaşte că acel lucru nu ar fi acceptat de cei de care se ascunde. Dacă la întâlnirile Grupului Bilderberg se discută despre strategiile ce urmează a fi aplicate în vederea bunului mers al omenirii de ce nu se fac publice aceste discuţii? De ce nu se face publică lista cu cei ce participă la întâlniri? De fapt de ce se ascund dacă vor binele omenirii?
Toţi cei care au lucrat în ascuns au lucrat pentru binele lor, a unui grup mai restrâns, nu pentru binele general al omenirii. Conspiraţiile s-au făcut în acuns, de frica autorităţilor sau a opiniei publice. Comuniştii au lucrat în ascuns pentru atingerea scopului lor şi pentru nenorocirea tuturor. Teroriştii lucrează în ascuns şi fac planuri în ascuns şi nu binele nostru îl urmăresc. Este adevărat că în unele situaţii chiar cei ce au dorit binele au acţionat în ilegalitate pentru a răsturna răul dar chiar şi în această situaţie se dovedeşte încă o dată că atunci când te ascunzi de cineva ai alte scopuri decât cei de care te ascunzi. Fie că vrei binele şi te ascunzi de cei răi, fie că vrei răul şi te ascunzi de cei buni. În situaţia aceasta se naşte o întrebare: Cine sunt cei răi şi cine sunt cei buni?
Dacă Grupul Bilderberg reprezintă binele înseamnă că noi, cei mulţi de care ei se ascund, reprezentăm răul, suntem duşmanii lor. Sau dacă noi reprezentăm binele înseamnă că ei sunt răul, că planurile lor sunt împotriva noastră.
Avem un exemplu de ce înseamnă să acţionezi pentru binele tuturor şi să vrei binele tuturor. Cel mai bun exemplu care există în istorie. Este exemplul Domnului Isus Hristos. El a venit pentru ca omenirea să fie salvată. Omenirea se îndrepta spre iad, din cauza păcatului şi a îndepărtării de Dumnezeu şi Domnul Isus Hristos a venit ca să rezolve această problemă gravă. El însă a intrat în conflict cu autorităţile religioase din vremea Lui care nu erau de acord cu ceea ce făcea El. Cu toate acestea Mântuitorul nu s-a ascuns de ei. Ba chiar s-a confruntat cu ei direct, pe faţă, acuzându-i şi spunându-le cuvinte grele. Mesajul Lui era unul public, oricine putea să-l asculte şi să-l analizeze. Când în sfârşit este prins şi dus la judecată şi când este chestionat de către capii religioşi în legătură cu învăţătura Lui, Domnul Isus le spune următoarele, citim din Ioan 18, versetele 19, 20 şi 21:
Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”
Când apostolul Pavel a stat în faţa împăratului Agripa şi i-a vorbit despre Domnul Isus şi despre calea mântuirii a avut loc o discuţie aproape identică cu cea din Ioan 18. O găsim în Faptele Apostolilor cap 26:
21 (Pavel a zis:) Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.
22 Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise că are să se întâmple;
23 şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.”
24 Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
25 „Nu Sunt nebun, prea alesule Festus” a răspuns Pavel „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26 Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci Sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27 Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28 Şi Agripa i-a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29 „Fie curând, fie tîrziu” a răspuns Pavel „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum Sunt eu, în afară de lanţurile acestea.”
Pavel îi spune împăratului că toate lucrurile acelea despre care el îi vorbea, faptele şi învăţăturile Domnului Isus nu s-au petrecut într-un loc ascuns ci au avut loc în public, în auzul şi văzul tuturor.
Toată istoria creştinătăţii pune în practică acelaşi principiu: totul este în văzul şi în auzul tuturor. Nici nu se poate altfel pentru-că mesajul Evangheliei este pentru toţi şi toţi sunt chemaţi la mântuire, nu doar o elită, un grup select. Mai există unii care se numesc creştini şi care au înfiinţat tot felul de grupuri oculte, despre care nu cunosc decât câţiva iniţiaţi şi care sunt deschise doar unor persoane alese pe anumite criterii. Au fost şi sunt şi azi. Problema cu aceste grupuri este că nu respectă principul instituit de Însuşi Mântuitorul Isus Hristos. Şi anume ca totul să se facă în mod public.
Cel mai mare bine care s-a făcut omenirii a fost prin acţiunea plină de curaj şi dragoste a Mântuitorului Isus Hristos. O acţiune pe faţă, în văzul tuturor, cu un mesaj clar şi răspicat, fără posibilitate de interpretare. Dacă ucenicii Lui s-au ascuns din când în când nu a fost pentru a lucra în clandestinitate ci pentru a fugi dintr-un loc în altul pentru a-şi scăpa viaţa dar pentru a face acelaşi lucru: adică de a propovădui în mod public Evanghelia. Din cauza aceasta foarte mulţi au plătit şi plătesc cu preţul vieţii.
Când vorbim despre ocultism ne gândim în mod automant la diavol. El lucrează în ascuns, cu mijloace subversive, dubioase, ascunse de ochii celor mai mulţi. Din nefericire, prin redefinirea limbajului şi a termenilor noi prin care ne adresăm, impus cu insistenţă de noile autorităţi şi termenul ocult îşi pierde adevărata semnificaţie. Suntem îndemnaţi să iubim ocultul, lucrurile ascunse, magice, misterioase. Să le vedem dintr-o perspectivă benefică. Efectele se văd tot mai bine cu fiecare zi care trece. Nu mai avem curajul să stăm în faţa cuiva şi să-i spunem adevărul dar am devenit deosebit de curajoşi pe Internet. Internetul este un loc al ocultului care ne modelează şi ne transformă după chipul urât al lui Satan. Internetul este un loc în care ne ascundem sub un nume fals şi în care punem la cale conspiraţii nu spre binele celorlaţi ci, credem noi, spre binele nostru. Internetul arată de fapt adevărata noastră faţă. Ce facem acolo ne arată cine suntem. Imorali mai înainte de orice deşi pozăm în oameni sfinţi, dar şi bârfitori, răi, vulgari, criminali, fără scrupule, hoţi, laşi.
Bilderbergii se ascund de noi, semn că au ceva de ascuns. Ar vrea să treacă neobservaţi şi să ne facem că nu-i vedem. Dar îi vedem şi chiar dacă nu putem face mare lucru în a influenţa lucrurile ca să fie cu adevărat spre binele nostru, putem totuşi să luăm aminte la ce se întâmplă şi să realizăm că sfârşitul vremurilor este aproape, aşa cum a spus Domnul Isus Hristos. Şi să ne străduim şi mai mult să fim plăcuţi în faţa lui Dumnezeu, aşteptând revenirea Lui pe pământ.
În felul acesta şi răul despre care am vorbit azi poate fi spre bine. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sondaj
 Loading ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Promo
|
|
|
|
|
