|
|
|
Grădiniţa Bilderberg
|
|
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 925 | Trimite prietenilor
|
 Cu fiecare zi care trece parcă sunt tot mai multe evenimente care prevestesc sfârşitul. Se aglomerează într-o aşa măsură încât uneori am impresia că mă sufocă.
Dacă urmăreşti ceea ce se întâmplă în lume şi eşti şi cu ochii aţintiţi în Sfintele Scripturi poţi vedea clar că totul se precipită spre un final dinainte prevestit. Evenimentele au o aşa amploare încât eşti în pericolul de a te lăsa strivit de greutatea lor. Bătălia la nivel cosmic este tot mai uşor perceptibilă. Este în aer, o simţi la tot pasul. O identifici în viaţa personală, în familie, în cancelariile de guvern, în biserici. Peste tot. Bătălie pe viaţă şi pe moarte.
Cu siguranţă răul se întinde tot mai mult, mai mult ca niciodată iar lovitura de graţie pe care Diavolul vrea să o dea este de a opri orice mărturie despre adevăr, adică despre Isus Hristos.
De multe ori m-am întrebat, văzând stricteţea din Cuvântul lui Dumnezeu, câţi din cei ce spun că sunt creştini vor fi mântuiţi? Uneori aveam impresia că aproape nici unul. Pentru-că între ceea ce citesc în Scripturi că ar trebui să fim şi ceea ce suntem în realitate este o diferenţă enormă. Dar îmi vine în minte Jertfa Domnului Isus Hristos şi ceea ce spunea apostolul Pavel că acolo unde păcatul s-a înmulţit şi harul lui Dumnezeu s-a înmulţit. Nu se poate ca Jertfa Domnului Isus să fie fără rod. Trebuie că este în această Jertfă ceva ce nouă ne scapă. Ceva ce va face de ruşine orice măsluire şi pervertire şi minciună şi înşelătorie a celui rău. Ceva, ca o surpriză dintr-un final aşteptat cu suflarea la gură, care va face să triumfe Jertfa lui Hristos peste toată murdăria adusă de Satan.
Ce vedem cu ochii ne-ar putea tulbura pe noi cei ce vrem să fim curaţi, asemeni Domnului Isus Hristos. Starea noastră spirituală şi neputinţele în care ne zbatem ne-ar putea tulbura. Chiar dorinţa noastră bună de a fi plăcuţi Domnului ne-ar putea duce la disperare văzând cât de multe eşecuri avem. Faptul că nu putem opri răul care se întinde ne-ar putea duce spre gândul inutilităţii luptei şi disperării.
De exemplu aflăm că grupul Bilderberg se adună din nou în aceste zile. Nu-i putem opri s-o facă şi să pună la cale planurile lor de a conduce lumea, de a transforma această lume într-un imens stat comunist.
În ţara noastră guvernaţii au pe masă un proiect de lege prin care ne vor interzice să mai spunem păcatului pe nume. Nu vom avea voie să mai afirmăm că homosexualitatea este păcat şi că atrage mânia lui Dumnezeu.
Mai mult decât atât citim că anumite confesiuni religioase au pus în fruntea lor femei şi ca şi cum nu ar fi fost de ajuns în necinstirea lui Dumnezeu au ales femei episcop care trăiesc în păcatul lesbianismului.
Aflăm apoi că în jurul statului Israel se strânge tot mai tare lanţul boicotului internaţional, că prietenii îl părăsesc şi s-ar părea că zilele lui sunt numărate.
Ne scufundăm în criză de parcă cineva intenţionat ne-ar trage în jos. Protestele iau amploare peste tot în lume. Suntem ameninţaţi cu foame, epidemii şi terorism. Şi cu cât se vorbeşte mai mult despre eradicarea lor cu atât sunt tot mai prezente şi mai hidoase. Şi lista ar putea continua.
Dacă adăugăm toate acestea la neputinţele noastre de a fi sfinţi şi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa cum citim în Sfintele Scripturi, am putea fi cuprinşi de disperare şi deznădejde şi să credem că Satan a preluat controlul definitiv şi că Dumnezeu a fost înfrânt. Dar să nu uităm un lucru:
În urmă cu 2000 de ani când Domnul Isus Hristos era pe pământ s-a ajuns la un moment când cei ce l-au urmat au ajuns într-o situaţie asemănătoare cu cea în care suntem noi acum. Se părea că toate speranţele lor s-au prăbuşit şi că Satan a preluat controlul absolut. Domnul Isus a fost omorât şi apoi pus într-un mormânt. Probabil că iadul a izbucnit în strigăte de victorie crezând că au dat lovitura de graţie lui Dumnezeu, că Dumnezeu a fost înfrânt. Dar o mare surpriză era pregătită pentru duşmanii Domnului. A venit Ziua Învierii şi triumful lor s-a transformat în înfrângere.
Din experienţa lui Iuda şi a celorlalţi apostoli învăţăm că pierd nu cei slabi ci cei ce nu au răbdare şi credinţă în promisiunile lui Dumnezeu, cei ce se îndoiesc şi lasă ca ceea ce văd ochii de carne să acopere vederea credinţei în promisiunile lui Dumnezeu.
Şi din experienţa poporului evreu din vechime putem învăţa acelaşi lucru. Dumnezeu lăsa uneori lucrurile să meargă până în punctul în care evreii nu mai aveau nici o şansă în faţa duşmanilor lor. Se părea că totul duce spre o înfrîngere totală. Şi atunci intervenea Dumnezeu în mod miraculos şi îşi arăta atât puterea Lui fără de margini cât şi dragostea Lui mare pentru cei ce cheamă Numele Lui şi se încred în El. Am putea spune că Dumnezeu este specialistul situaţiilor limită. Că îi plac aceste situaţii. Dar mai cred că El mereu ne testează credinţa şi caută să vadă în ce fel Îl onorăm crezând în El şi în promisiunile Lui. Nu a fost Dumnezeu niciodată depăşit de evenimente şi nu a fost niciodată luat prin surprindere, niciodată nu a scăpat lucrurile de sub control. Dar aceasta s-a întâmplat tot timpul cu Satan. Dumnezeu l-a făcut de râs de multe ori, dovedindu-ne şi în acest fel, cine este Suveran şi cine are totul în control.
Chiar şi în timpul persecuţiilor din închisorile comuniste, când ai zice că Satan făcea ce vroia, tot Dumnezeu îşi proslăvea Numele prin jertfa celor ce au hotărât ca, în ciuda oricărei speranţe, să se încreadă în El. Nu trupurile murdare, însângerate, bătute, îmbrăcate în zdrenţe sau lacrimile de durere arătau realitatea ci credinţa celor ce, în pofida a toate acestea, au hotărât să rămână în continuare credincioşi lui Isus Hristos.
Dumnezeu duce uneori până la limită suferinţa unui trup sau suflet pentru ca în momentul final, când nimeni nu mai vede o licărire de speranţă, El să intervină în mod miraculos şi să spună: „Doar am testat credinţa ta, am vrut să ştiu dacă eşti credincios şi am vrut să ştii apoi că sunt în control.”
Este ceva în Jertfa Domnului Isus, mai mult decât am putut noi prinde. Mult mai glorios şi mai înălţător decât mintea omenească îşi poate imagina. Poate spunem ca şi Ilie, că am rămas singuri, dar cred că în jertfa Domnului Isus Hristos mulţi, foarte mulţi în vremurile din urmă, vor găsi salvare şi mântuire. Poate credinţa aceea ca un grăunte de muştar. Poate credinţa aceea ce nu a îndrăznit prea mult să se ridice şi conştiinţa acestei credinţe în mintea celui împovărat de păcat şi disperare dar şi dornic de viaţă nouă. Poate credinţa aceea din Marcu capitolul 9 şi disperarea din spatele nevredniciei celui ce ar vrea să creadă mai mult şi nu poate: „Cred, ajută necredinţei mele!”. Între această credinţă şi credinţa Mariei, mama Domnului, care a spus cuvintele credinţei care ne duce pe culmile cele mai ameţitoare: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”, este loc pentru mulţi, foarte mulţi. Singura condiţie: să privească spre Hristos. Să nădăjduiască în Hristos. În Jertfa Lui. Este acolo un secret care poate ne scapă. Dar mai mult decât procesiunea tăcută din jurul Ierihonului şi apoi strigătele de biruinţă din ziua a şaptea cred că are valoare credinţa tăcută, din inimă, în ceea ce am auzit că s-a întâmplat odată la Golgota, punctul central al mântuirii şi biruinţei omului în lupta împotriva celei mai mari cetăţi care a fost construită vreodată de Satan. Şi chiar dacă toţi ar spune că ne facem de râs, în baza Jertfei sfinte a Domnului Isus Hristos, împotriva a tot ceea ce se vede, să îndrăznim în această zi, cea de-a şaptea, adică cea din urmă, să scoatem strigăte de bucurie. Nu avem nimic în afară de jertfa Domnului Isus, dar nu este destul? Dumnezeu să ne ierte! Spunem că nu avem nimic decât jertfa Domnului Isus. Dar ce poate fi mai mult decât atât?! În această Jertfă sunt ascunse toate comorile bogăţiei lui Dumnezeu. De această Jertfă se minunează chiar şi îngerii şi nici măcar ei nu au reuşit să pătrundă întreaga ei semnificaţie şi măreţie. Apostolul Petru a înţeles mai mult decât noi când a scris în prima sa epistolă:
5 „ Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
6 În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9 pentru că veţi dobîndi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
10 Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.”
Cei de dinaintea Domnului Isus, proorocii, au privit, prin credinţă, spre Domnul Isus şi au făcut din Jertfa Lui ţinta cercetărilor lor stăruitoare. Totul era în legătură cu patimile Domnului şi slava ce urma acestor patimi. Şi cercetarea nu era pentru ei ci pentru noi, cei ce am ajuns să trăim în aceste vremuri de apostazie şi lepădare de credinţă. În vremurile când se pare că Satan şi-a supus totul şi că nu mai este nici o speranţă. Dar în aceste vremuri îngerii privesc spre noi, cei care am primit mult har şi aşteaptă să vadă cum Îl vom onora pe Dumnezeu prin credinţa noastră în Domnul Isus şi cum vom birui fiara şi pe cei ce se închină ei, chiar cu preţul vieţilor noastre.
Suntem tentaţi să privim spre ceea ce se întâmplă în lume, la modul în care lumea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, la credinţa care se răceşte tot mai mult, la bisericile care sunt tot mai asemănătoare cu lumea, la lepădarea de credinţă, la persecuţiile care vor veni, la îngrădirile şi constrângerile prin care Satan vrea să ne oprească a mai vorbi celor din jur despre Domnul Isus şi Jertfa Lui. Şi privind în aceste direcţii suntem în pericolul de a ne îngrijora şi de a lăsa credinţa să slăbească. Să privim mai bine la Jertfa Domnului Isus şi să ne aducem aminte că Dumnezeu este Dumnezeul soluţiilor limită şi că totdeauna El este în control.
Golgota, Calvarul, strigătele de „Răstigneşte-L” şi conspiraţia oamenilor politici şi a celor religioşi, şi chiar şi moartea Domnului pe cruce erau toate în planul lui Dumnezeu. Ba mai mult decât atât dacă citim cu atenţie cuvintele scrise de apostolul Pavel credincioşilor din Efes parcă ni se taie răsuflarea:
4 „ În El, (în Hristos) Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,
6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9 căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după otărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale.”
Din aceste cuvinte aflăm că Dumnezeu a întocmit un plan, cu mult timp înainte ca el să fie adus la îndeplinire. Deci jertfa Domnului Isus a fost planul lui Dumnezeu, gândit de Dumnezeu, nu o soluţie disperată la o stare de criză apărută dintr-o dată. Şi la acest plan a asistat şi Domnul Isus care a ştiut ce urmează să se întâmple. Prin urmare marii preoţi în însoţire cu Pilat şi chiar şi Iuda, au lucrat la îndeplinirea planului lui Dumnezeu. Nu împotriva Lui! Nu ameţim când ajungem în aceste locuri ale măreţiei şi înţelepciunii fără de margini a lui Dumnezeu?
Dacă atunci Dumnezeu a avut un plan cu siguranţă că Îl are şi azi. Dar toate converg în jurul Jertfei de la Calvar. Prin urmare acolo se află secretul. Acolo să privim. Şi dacă îngerii caută să înţeleagă mai mult, noi ar trebui să trăim fiecare clipă cu dorinţa aceasta. Pentru-că de aici ne vine salvarea. Aici este biruinţa. Indiferent ce se întâmplă în jur.
De aceea cred că ar trebui mai mult să vorbim despre această minunată şi plină de taine Jertfă a Domnului Isus. Şi să îndemnăm oamenii spre ea. În aceste vremuri de final zoriţi-i pe oameni să urce dealul Golgotei şi să se plece la cruce. Chiar dacă nu am înţeles totul, chiar dacă nu am înţeles prea mult. Prin credinţă îndreptaţi-le privirile spre Hristos. Este acolo ceva măreţ ce ne va salva. Nu ştiu cum dacă mă uit la noi şi la slăbiciunile noastre, la nevrednicia noastră. Dar cred că în dragostea Lui pentru noi Dumnezeu are planul făcut şi este desăvârşit. Şi când se va părea că Satan a biruit definitiv, din cauza Jertfei Domnului Isus va ţâşni un izvor de har şi mântuire atât de măreţ şi minunat încât ne vom prăbuşi la pământ noi şi îngerii în pulberea cerului şi copleşiţi de înţelepciunea şi dragostea lui Dumnezeu vom izbucni în strigăte de laudă care vor continua în veşnicie. Şi nu vom înceta să ne minunăm veşnic de această Jertfă care ne-a salvat când se părea a nu mai fi nici o şansă.
Lăsaţi-i pe cei din Grupul Bilderberg să se adune, să facă un guvern mondial. Nu vă îngrijoraţi că se taie din salarii şi pensii, nici de faptul că veţi ieşi mai târziu la pensie. Nu ne putem bucura de valul de mizerie spirituală şi de faptul că în şcoli copii sunt învăţaţi nelegiurea dar nici să nu ne preocupăm peste măsură de acestea. Nici de ce se întâmplă în bisericile apostate nu vă îngrijoraţi prea mult. Toate sunt în planul lui Dumnezeu. Nu Îl iau prin surprindere. Ci mai bine să facem din Jertfa Domnului Isus ţinta căutărilor noastre stăruitoare. Din viaţa Lui să ne facem model. Jertfa aceasta ne este bucurie acum dar va fi şi mai mare bucurie pe măsură ce vom înţelege tot mai mult, pe măsură ce vom descoperi în ea planul minunat al lui Dumnezeu. Ascuns faţă de cei ce se cred mari şi tari dar descoperit nouă prin Duhul Sfânt. După cum spunea apostolul Pavel.
1 Corinteni 2:9-10. „ Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”
Şi tot apostolul Pavel striga într-un moment când se pare că a fost copleşit de înţelepciunea lui Dumnezeu, în cartea către credincioşii din Roma (Romani 11):
32 Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
34 Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”
36 Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
În urmă cu ceva timp tare mă frământam şi eu şi căutam să aflu tot mai multe informaţii despre reuniunile grupului Bilderberg, a grupul G20 şi altora ca ei. Credeam că a-i informa pe oameni şi a-i ajuta să înţeleagă ce se întâmplă la aceste reuniuni şi da pe faţă planurile lor este un lucru bun şi de folos. Mai târziu am înţeles că nu este aşa. Am observat că oameni care nu sunt deloc interesaţi de apropierea de Dumnezeu au o preocupare mare pentru aceste subiecte. Oamenii sunt pur şi simplu atraşi de senzaţional. Dar aceasta nu le va aduce mântuire.
Mi-am adus apoi aminte de Psalmul 2 în care scrie că Dumnezeu râde din ceruri şi-şi bate joc de cei ce fac planuri împotriva Lui, a grupul Bilderberg bunăoară. Aşa că am început să văd cu alţi ochi complotul care se pune la cale împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său, Domnul Isus Hristos. Şi mi-a venit în minte o altă denumire care ar putea fi dată Grupului Bilderberg. I s-ar putea spune Grădiniţa Bilderberg. Când eram la grădiniţă aveam în minte tot felul de fantezii, din cauza imaturităţii mele. Imaturitate care a continuat într-un fel, până când l-am cunoscut pe Domnul Isus Hristos. Abia atunci am început să văd lucrurile aşa cum sunt. Aşa că nu mă mai interesează grădiniţa ci vreau să merg, ca şi apostolul Pavel, spre lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, într-o cunoaştere a Lui care să mă ducă spre o relaţie tot mai trainică şi mai strânsă cu Cel ce a murit şi a înviat pentru mine. Secretul şi adâncimile de nepătruns ale Jertfei lui Isus Hristos sunt lucrurile care trebuie să ne preocupe pentru-că doar de aici avem folos veşnic.
Şi Împărăţia lui Dumnezeu şi Grupul Bilderberg au taine. Cei din urmă păstrează cu străşnicie tainele lor şi au mare grijă să nu afle nimeni de ele. Oricât s-ar obosi oamenii să le afle nu vor reuşi. Dumnezeu însă vrea să facă cunoscut tuturor care sunt interesaţi tainele Împărăţiei Sale. Tainele Grupului Bilderberg sunt ţinute ascunse pentru binele lor. Tainele lui Dumnezeu sunt făcute publice pentru binele tuturor. Şi cea mai mare taină este Jertfa Domnului Isus. Accesibilă tuturor care vor să o cunoască şi cu folos veşnic. Căutaţi-o! Luptaţi-vă pentru înţelegerea ei! Şi apoi spuneţi şi altora despre ea. Se află ascunse acolo comori nebănuite. Când le vom înţelege pe deplin vom fi copleşiţi de uimire şi dacă am şi crezut în ea vom fi şi copleşiţi de bucurie.
Înainte de orice aş vrea să vă vorbesc mai frumos despre jertfa lui Hristos şi beneficiile ei. Poate când o voi înţelege mai bine. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sondaj
 Loading ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Promo
|
|
|
|
|
