Homofobia este definită ca o aversiune sau o teamă patologică care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali.

          Toleranţa este azi definită ca fiind un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase, etc).

          De-a lungul timpului au existat persoane cu înclinaţii spre homosexualitate, aşa cum au existat persoane cu înclinaţii spre a face rău, spre a ucide, spre a molesta copii, spre a minţi şi a fura, etc. Şi toate acestea au fost condamnate de către majoritatea covârşitoare a oamenilor de pe tot cuprinsul pământului, indiferent de cultură sau religie. În ultimii ani însă, tot mai multe voci se ridică pentru a apăra drepturile celor de o altă orientare sexuală decât cea heterosexuală. Iar cei care încă mai condamnă aceste practici sunt consideraţi homofobi, adică răi şi intoleranţi. S-a ajuns până acolo încât să poată fi pedepsiţi de lege dacă se ridică să acuze homosexualitatea. Sau, cu alte cuvinte, s-a ajuns până acolo încât un om să nu mai poată spune că o anumită practică ar fi nepotrivită sau de condamnat. Astfel că nimeni nu mai are voie să susţină că un lucru, o anumită practică, ar reprezenta o normă pentru toţi, ci fiecare are dreptul să creadă ce vrea şi să trăiască cum vrea, în special atunci când vorbim despre moralitate.

          Cei ce caută să impună acest mod de gândire spun că o fac din cauza faptului că le pasă de minorităţi şi nu doresc ca acestea să fie persecutate. Cauza pare a fi nobilă.

          Cei ce se opun spun că aceste practici sunt împotriva voii lui Dumnezeu, că Îl ofensează pe Dumnezeu şi că sunt dăunătoare societăţii şi conduc spre degradarea ei. Şi această poziţie pare a fi una nobilă.

          Care este în realitate adevărul, sau ce se poate ascunde în spatele intenţiilor bune?

          M-am gândit la acestea când am citit în presă că deja celebrul Gigi Becali a ieşit din nou în evidenţă atacând un jucător de fotbal despre care se spune că ar fi homosexual. Întrebat dacă l-ar vrea la echipa lui, la Steaua, Gigi Becali a afirmat că, din cauza orientării lui sexuale, nu l-ar lua pe acel fotbalist la echipă nici dacă echipa s-ar desfiinţa, chiar dacă jucătorul este un fotbalist deosebit de apreciat.

          Presa a sărit în capul lui Becali şi l-a declarat rasist, şovin şi homofob. Atacul la adresa lui a fost la fel de dur ca şi atacul lui Becali la adresa fotbalistului. Presa şi-a adus aminte cu această ocazie că, în urmă cu o vreme, Becali a interzis ca pe stadionul din Ghencea să se mai difuzeze melodiile formaţiei „Queen” pentru-că solistul acestei formaţii, Freddie Mercury, a fost homosexual.

          Diferenţa dintre cele două părţi, presă şi Becali, este că presa apără acele concepte noi de toleranţă despre care vorbeam, principii care sunt evident împotriva lui Dumnezeu şi care sunt tot mai insistent promovate de către guvernele lumii, în special Uniunea Europeană şi SUA, ţări (uniuni) care pot fi considerate vîrful de lance al luptei împotriva lui Dumnezeu, mai ales de când a venit la putere Barack Obama.

          Becali spune că apără principiile lui Dumnezeu şi din cauza credinţei lui nu este de acord cu homosexualitatea şi drepturile minorităţilor sexuale. El tună şi fulgeră împotriva celor de o altă orientare sexuală, erijându-se într-un apărător al creştinismului.

          Care parte are dreptate, cine ar trebui susţinut? Funcţie de felul în care am fost instruiţi şi învaţaţi am fi tentaţi să spunem că ori unul ori altul are dreptate. Ori homosexualitatea este ceva greşit şi Becali are drepate ori el greşeşte şi ar trebui condamnat.

          Am realizat că amândouă părţile sunt într-o adâncă şi teribilă confuzie şi că nici una dintre ele nu are dreptate.

          Voi lua mai întâi în discuţie Uniunea Europeană şi directivele ei care susţine toleranţa şi drepturile minorităţilor sexuale, considerând că în felul acesta ea veghează ca fiecare supus din această împărăţie să fie protejat şi să fie fericit. Tot ceea ce face face pentru fericirea poprului, a fiecărui individ în parte. Din nou am putea spune, dacă nu am fi foarte atenţi, că acesta este un scop nobil şi că ar trebui apreciat.

          Dacă facem referinţă la Biblie şi în special la învăţătura Noului Testament, a Evangheliilor, la cuvintele Mântuitorului Isus Hristos, atunci vom constata că nimeni nu a vorbit mai mult ca El despre dragostea faţă de aproapele, faţă de cel necăjit, faţă de cel oropsit. Isus Hristos, mai mult ca oricine pe acest pământ, a dorit binele tuturor. El a mers până acolo încât şi-a dat viaţa pentru ca oamenii să scape de sub pedeapsa iadului, şi prin credinţa în El, să fie salvaţi. În Evanghelia lui Ioan, cap. 3, găsim următoarele cuvinte ale Domnului Isus:

16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”

          Deci Dumnezeu a iubit omenirea atât de mult, mai mult decât orice guvern sau lider mondial, încât l-a dat la moarte pe Însăşi Fiul Său, pentru-ca noi să trăim, prin credinţa în jertfa Lui. În felul acesta a venit Lumina în lume. Dar cuvântul pe care l-am citit spune că „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”. Adică păcatul. În Epistola către Filipeni cap. 3 apostolul Pavel îi cataloghează pe cei ce trăiesc în păcat ca „vrăjmaşi (duşmani) ai crucii lui Hristos”. Duşmani ai lui Dumnezeu.

          Apostolul Ioan în 1 Ioan, cap. 2 scrie următoarele:

22 „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.

23 Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.”

          Deci cei ce promovează păcatul, homosexalitatea bunăoară, sunt duşmani ai lui Dumnezeu, vrăjmaşi ai crucii lui Hristos şi, în felul acesta, îi privează pe cei din jur de beneficiile jertfei lui Hristos, îi fură de cel mai mare bine pe care Dumnezeu vrea să îl facă oamenilor: viaţa veşnică împreună cu El. Şi acest lucru îl face Uniunea Europeană care spune că de aceea îi protejează pe cei în minoritate pentru-că îi iubeşte. Dar nu iubeşte oamenii, iubeşte păcatul şi caută să îl legifereze, ca să-l poată face fără nici o restricţie şi ruşine. Homosexualii şi lesbienele şi transsexualii au intrat în Guvernul Uniunii Europene şi se ridică împotriva lui Dumnezeu, dând legi împotriva Lui. Una dintre aceste legi a fost dată undeva pe la mijlocul anului 2009. Prin această directivă emisă de Consiliul Europei aflăm că în Europa este voie să huleşti Numele lui Dumnezeu, dar nu este permis a ofensa sentimentul religios al cuiva. Prin urmare dacă cineva crede în orice bazaconie şi ciudăţenie pe care o numeşte religie, credinţă, sentiment religios, nu ai voie să spui un cuvânt care să-l ofenseze, dar dacă el vrea să-L înjure pe Dumnezeu şi să spună cuvinte murdare la adresa Lui de asemenea nu ai voie să-l tragi la răspundere şi să-l ofensezi spunându-i să tacă. Poate chiar să se justifice că el aşa se închină şi că aceasta este religia lui: să-L înjure pe Dumnezeu! Adică pe Isus Hristos pentru-că El spunea: „Eu şi Tatăl una suntem”.

          Deci Uniunea Europeană spune că îi iubeşte pe oameni şi face totul pentru binele lor, dar îl urăşte pe Dumnezeu. Ori aceasta este o imposibilitate, o contradicţie în termeni. Tot aşa se întâmpla pe vremea Domnului Isus când mai marii religioşi ai vremii, în cârdăşie cu guvernanţii de atunci, îl necinsteau pe Dumnezeu şi trăiau în păcat, închizând în felul acesta pentru oameni poarta mântuirii. Şi ei spuneau că îi iubesc pe oameni şi că îi conduc spre fericire. Dar Domnul Isus le spune că ei sunt fii ai diavolului. Toţi care s-au ridicat atunci împotriva lui Isus au fost fii ai diavolului. Toţi care s-au ridicat împotriva Lui de atunci încoace au fost fii ai diavolului. Toţi care se ridică azi împotriva Lui sunt fii ai diavolului. Şi diavolul nu i-a iubit niciodată pe oameni, dimpotrivă. El a iubit păcatul şi fărădelegea pentru-că în felul acesta luptă împotriva lui Dumnezeu şi îi nenoroceşte pe oameni. Dacă aţi avut ocazia să citiţi sau să auziţi sau chiar să staţi de vorbă cu un om stăpânit de Satan, de un satanist, un om care şi-a vândut sufletul celui rău, veţi constata că un satanist rosteşte tot timpul blasfemii la adresa lui Isus Hristos, a lui Dumnezeu. Exact ceea ce face Uniunea Europeană prin legile pe care le dă. Dă liber la hulirea Numelui lui Dumnezeu!

          Prin urmare nu îi poate iubi pe oameni, pentru-că nu Îl iubeşte pe Dumnezeu. Şi dragostea adevărată numai de la Dumnezeu poate veni, Satan nu poate decât să urască.

          Dacă privim lucrurile din această perspectivă am fi tentaţi să-i dăm dreptate lui Gigi Becali. El se ridică hotărât împotriva păcatului, spunând că Îl iubeşte pe Dumnezeu. Dar şi în cazul lui înşelătoria este la fel de mare. Şi Becali urăşte, chiar dacă îi urăşte pe homosexuali. Ura de orice fel vine de la Satan. Şi dacă-i urăşte pe oameni nu-L poate iubi pe Dumnezeu. Becali este ca şi cel din pilda cu paiul şi cu bârna. Este adevărat că el vede paiul din ochiul homosexualilor dar nu vede bârna din ochiul lui. Becali nu realizează că păcatul homosexualităţii nu este mai mare ca şi orice alt păcat şi că orice păcat îl duce pe om în iad. Cuvintele murdare şi porcoase, murdăriile şi răutăţile pe care Becali le adresează oponenţilor lui nu sunt păcate mai mici decât homosexualitatea. Aş spune că Becali este chiar mai păcătos pentru-că el se crede bun. Homosexualitatea este păcat dar şi curvia şi preacurvia sunt păcate la fel de mari. Cei ce au aruncat cu ouă în homosexuali la paradele lor nu erau cu nimic mai buni dacă ei trăiau în păcatul curviei şi a preacurviei. Dragostea de Dumnezeu nu se arată aruncând cu ouă în homosexuali ci în a face voia Lui. Iată ce spunea Domnul Isus: Matei 7:

21 „ Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

          Mă gândesc că Becali nu a proorocit în Numele Domnului, nu a scos draci şi nu a făcut minuni. Dacă cei ce au făcut aceste lucruri nu vor fi primiţi în cer de Dumnezeu nici el nu se poate baza pe milostenia pe care a făcut-o, pentru-că a făcut-o tot în interesul lui, având în vedere dorinţa de a urca pe treptele puterii politice.

          Dragostea de Dumnezeu se arată prin a face voia Lui şi a umbla în ascultare de El. Prin a te lăsa schimbat şi transformat de puterea Duhului Sfânt după chipul şi asemănarea Domnului Isus Hristos. În 1 Ioan 2: 6 Dumnezeu ne spune cum trebuie să fim cei ce spunem că suntem creştini: „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus”. Nici pentru Gigi Becali nu este un alt standard decât acesta. Nu virulenţa la adresa homosexualilor, nici numărul de ouă aruncate asupra lor de suporterii stelişti şi nici potopul de înjurături nu arată că suntem creştini, dimpotrivă. Domnul Isus altfel s-a purtat cu ei. Luca 15:

1 „Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

2 Şi fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei.”

          Domnul Isus stătea cu cei mai păcătoşi oameni dar nu ca să păcătuiască ca şi ei ci ca să le vestească Evanghelia. El ştia că oamenii sunt legaţi de legăturile lui Satan şi că au nevoie de eliberare şi căuta să-i ajute. Să-i facă să înţeleagă că Dumnezeu urăşte păcatul dar pe ei îi iubeşte şi îi vrea mântuiţi şi fericiţi. Într-o altă ocazie, pe când stătea de vorbă cu superreligioşii din vremea Lui, aşa ca Becali astăzi, care se încredeau în faptele lor bune dar a căror inimă era plină de putregai, Domnul Isus le spune: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.” Parafrazând am putea spune că homosexualii care se pocăiesc şi renunţă la păcatul lor vor merge înaintea lui Becali în cer.

          În pilda din Luca capitolul 18 avem exemplul vameşului şi a fariseului care merg la Templu. Fariseul avea o părere foarte bună despre el. Iată cum se prezintă înaintea lui Dumnezeu în rugăciune: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

          Vameşul care s-a pocăit spunea aşa: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Nu avea nici un merit, nici o faptă bună dar şi-a recunoscut starea de păcătos şi a venit înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi. Şi Domnul Isus încheie pilda spunând: „Eu vă spun că mai degrabă omul acesta (adică vameşul) s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”

          Ideea este că Domnul Isus nu a aruncat cu ouă în păcătoşi şi nici nu i-a înjurat ca la uşa cortului ci i-a înconjurat cu dragoste şi le-a arătat calea mântuirii. De fapt El pentru ei a venit pe pământ şi a spus „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” A mers chiar mai departe şi s-a lăsat răstignit pe o cruce pentru ca cei ce cred în El să aibă viaţă veşnică. Iar mesajul transmis de El şi apoi de ucenicii Lui, adevăraţii credincioşi, a fost: „Urâţi păcatul dar iubiţi-i pe păcătoşi”. Homosexualii sunt printre cei mai nefericiţi oameni de pe pământ. Singura lor soluţie este ca să fie înconjuraţi cu iubire dar nu aşa cum face Consiliul Europei, îndemnându-i înspre păcat şi în felul acesta trimiţându-i în iad, nici pe pământ fericire şi nici în veşnicie, ci spunându-le despre dragostea lui Dumnezeu, despre Domnul Isus care a venit şi şi-a vărsat sângele sfânt şi pentru ei. Şi să li se spună că dacă se întorc de la păcatul lor Dumnezeu îi iartă şi le dă mântuire şi elibeare de acest păcat şi de toate consecinţele lui.

          Cine urăşte pe oameni, chiar pe cei păcătoşi, nu Îl cunoaşte pe Dumnezeu, chiar dacă face cele mai mari minuni. Cine urăşte pe oameni seamănă cu Satan care vrea cu tot dinadinsul să îi nenorocească pe toţi. Dumnezeu în schimb vrea fericirea tuturor.

          Aşa că am constatat că Uniunea Europeană nu îi iubeşte pe oameni pentru-că se ridică prin tot ceea ce face împotriva lui Dumnezeu. Ea este tolerantă faţă de păcat şi pe acesta îl apără cu toată puterea, iar oamenii sunt victimele politicii duse de către guvernul ei, guvern care necinstindu-l pe Dumnezeu îl cinsteşte pe Satan.

          Dar şi că Becali nu Îl iubeşte pe Dumnezeu, aşa cum îi place să ne lase să credem, pentru-că îi urăşte pe oameni, chiar pe cei păcătoşi. Şi înaintea lui Dumnezeu nu este mai bun ca şi orice alt păcătos.

          Iată că dacă stăm să gândim şi să analizăm, lucrurile nu sunt ceea ce par. Prin urmare este nevoie să medităm şi să ne gândim cu seriozitate la starea inimii noastre. Biblia spune despre inima omului următoarele cuvinte:

Ieremia 17:9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”

Marcu 7; 21: „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.”

          Împăratul David a înţeles că poate fi înşelat chiar de inima lui de aceea s-a rugat lui Dumnezeu aşa: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”

          Îl iubeşti pe Dumnezeu dacă îi iubeşti pe oameni şi le vrei binele şi mântuirea, dacă nu te consideri mai bun decât ei şi dacă te porţi cu ei aşa cum s-a purtat Domnul Isus şi dacă asculţi de Dumnezeu în toate lucrurile.

          Îi iubeşti pe oameni dacă îi îndrepţi spre Dumnezeu şi continui lucrarea Domnului Isus conducându-i spre mântuire. Îndemnându-i spre păcat, aşa cum face Uniunea Europeană şi Consiliul Europei şi îndemnându-i să aducă insultă la adresa Numelui Său de fapt dovedeşti cea mai mare ură pe care o poate manifesta cineva faţă de om. Ce rău mai mare i-ai putea face unui om decât să-l înşeli şi să-l trimiţi în iad?