 Reuniunea la nivel inalt de la Londra, G20, sta sa inceapa. Nu as putea spune ca lumea isi pune mari sperante in aceasta intalnire. De fapt marea majoritate a populatiei nici nu stie ce se intampla acolo si nici implicatiile sau consecintele discutiilor si hotararilor care vor avea loc. De obicei oamenii gandesc ca tot ceea ce se intampla la astfel de intalniri nu ii priveste pe ei ci pe cei ce conduc. Si apoi, oricum, noi cei simpli nu ne prea pricepem. Mai bine sa ii lasam pe cei din fruntea tarilor si guvernelor sa faca ce stiu ei mai bine. Iar ei tocmai aceasta isi doresc.
Intalnirea din acest an sta sub semnul crizei economice si financiare in care a intrat lumea la sfarsitul anului trecut. Cu doar cateva ore inaintea reuniunii, Jose Manuel Barroso, seful Comisiei Europene spunea:
“Criza actuală este prima criză de proporţii din era globalizării. Unii consideră că globalizarea este vinovată de crearea acestei crize şi militea ză pentru „deglobalizare” ca soluţie de ieşire din criză. Deşi această teză pare plauzibilă, ea este complet eronată. Soluţia la criza actuală nu este “deglobalizarea”. Protecţionismul şi naţionalismul economic sunt doar false soluţii, care alimentează de fapt sărăcia şi conflictele – aşa cum s-a întâmplat, de altfel, în anii ’30. Soluţia la criza actuală este „remodelarea globalizării”.Trebuie să stabilim un set de norme la nivel mondial care să ne permită să controlăm globalizarea. Numai printr-o cooperare care nu ţine cont de frontiere putem pune potenţialul pieţelor în serviciul cetăţenilor şi putem răspunde provocărilor mondiale, precum schimbările climatice, securitatea energetică şi combaterea sărăciei.”
Nu mai este nici un secret ca globalizarea este ceea ce isi doresc liderii lumi, sprijiniti de cei ce au putere finaciara. Inca mai sunt cateva obstacole, inca nu toti liderii vad lucrurile in acelasi fel, dar totul se rezolva cu rabdare si perseverenta. Se vrea un guvern mondial, o Banca Centrala Mondiala, un lider mondial, o singura politica, control total asupra resurselor de orice natura, inclusiv a populatiei. Cat de bine seamana toate acestea cu ceea ce am lasat in urma cu douazeci de ani, credeam noi, pentru totdeauna. Pentru prima data cand oamenii au hotarat sa-si uneasca fortele ca sa faca ceva a fost la constructia turnului Babel. Sub conducerea lui Nimrod, dupa cate se pare, ei au hotarat sa faca o constructie total inutila, daca vorbim de un scop practic, o constructie despre care Dumnezeu a spus ca nu este bine sa fie facuta, asa ca a intervenit si a oprit aceasta constructie, incurcand limbile celor ce lucrau la ea, adica facandu-i sa nu se mai poata intelege intre ei. Si in felul acesta oamenii s-au imprastiat pe fata pamantului, constituind grupuri din care, mai apoi, s-au format natiunile. Cat timp au fost una, in unitate, ei reprezentau un pericol. Si nu pentru Dumnezeu, pentru-ca azi realizam ca proiectul lor nu putea fi dus la indeplinire in sensul ca varful turnului pe care doreau sa-l construiasca sa atinga cerul si, in felul acesta, ei sa-L poata detrona pe Dumnezeu si sa-I ia locul, ci in pericol se aflau tocmai ei. Nu puteau face un turn care sa atinga cerul, acest lucru azi il stim, dar puteau sa-si faca un nume in asa fel incat sa conduca, sa aiba stapanire asupra tuturor oamenilor de pe pamant. Puterea si maretia turnului i-ar fi impresionat pe toti si lumea intreaga ar fi fost supusa celor ce au avut abilitatea si capacitatea sa construiasca un turn atat de maret. Pericolul la care ei insesi se expuneau, a constat in faptul ca omul se punea in locul lui Dumnezeu si cunoastem din istoria omenirii toate nenorocirile care au venit peste cei ce au continuat pe directia aceasta. I se refuza inchinarea Singurului Dumnezeu adevarat dar o inchinare tot se aducea. Intr-un fel o primeau cei ce aveau puterea si o primeau idolii falsi pe care oamenii si i-au imaginat si la care se inchinau.
De la caderea din cer a lui Lucifer, si de la intrarea pacatului in om, lupta a fost mereu aceeasi: cineva se straduia sa ia locul lui Dumnezeu. Acel cineva nu era altceva decat un om, sau un sistem, care cerea de la oameni ceea ce de fapt ei ii datorau lui Dumnezeu. Adica inchinarea. Si aici era pericolul pe care Dumnezeu l-a vazut si de aceasta nenorocire a incercat sa ii fereasca pe oameni, incurcandu-le limbile si imprastiindu-i pe fata pamantului. Dupa aceasta despartire pericolul despre care vorbeam a ramas si istoria dovedeste ca cele mai multe popoare au continuat sa practice idolatria si sa se inchine idolilor, fapturii in locul Celui ce a facut toate lucrurilor. Oamenii s-au inchinat idolilor de lemn si piatra facuti de mana lor. Diferenta era ca acum fiecare avea idolii lui. Nu erau aceeiasi idoli pentru toti. Ba chiar era o concurenta intre idoli si fiecare se lauda cu idolii lui si fiecare aducea jertfe tot mai insemnate din dorinta de a face ca idolii lor sa fie mai puternici si sa ii ajute in conflictele pe care le aveau cu cei din jur. La prima vedere am spune ca Dumnezeu nu a reusit prea mare lucru cand i-a despartit pentru-ca oamenii tot idolatri au ramas si tot nu se inchinau la Adevaratul Dumnezeu. Dar aceasta numai la prima vedere pentru-ca de fapt, tocmai prin aceasta cadere a omului si prin multimea idolilor care au aparut Dumnezeu de fapt isi facea lucrarea.
La un moment dat, intr-o lume idolatra Dumnezeu se descopera unui om: Avram. Avram era obisnuit cu idolii, avea si el si familia lui. Acum un alt Dumnezeu, diferit de cei pe care ii aveau pana atunci i se descopera. Si Avram asculta de acest Dumnezeu si face ceea ce i se spune.Adica hotaraste sa iasa din tara lui si sa mearga intr-un loc in care acest nou Dumnezeu ii spune ca il va face tatal unui popor numeros. In vremea aceea a avea un popor numeros era o mare binecuvantare avand in vedere ca in fiecare clipa erai confruntat cu un posibil atac din partea vecinilor tai care cautau sa intre in posesia bunurilor pe care le aveai. Atacurile unora asupra altora erau ceva ce tineau de cotidian, de obisnuit, asa cum astazi ne-am obisnuit ca odata pe an sa mergem in concediu. Nu puteai face fata acestor atacuri daca poporul tau, tribul tau, era mic si neinsemnat. Un popor mare avea cumva certitudinea pacii si a sigurantei. Avram a hotarat sa asculte de Dumnezeul care i- a facut aceasta promisiune. Si a pornit spre tara in care a fost chemat.
De ce am spus ca tocmai datorita multimii idolilor Dumnezeul Cel Viu si-a putut duce planul la indeplinire? Pentru-ca nu era greu pentru Avram sau pentru alti oameni sa mai creada intr-un idol, pe langa cei pe care ii aveau. Poate chiar credeau ca un idol in plus nu strica, asa cum si astazi se intampla in multe cazuri. Dar daca atunci era justificata o asemenea credinta, azi, la 2000 de ani dupa Hristos acest lucru nu se mai justifica. Acceptand acest nou Dumnezeu oamenii aveau acum sansa sa faca deosebirea intre idoli si Adevaratul Dumnezeu. Lucru care nu ar fi fost cu putinta daca era un singur sistem religios, o singura conducere centralizata, un singur lider mondial. Am vazut ce s-a intamplat in timpul dictaturilor pe care le-am cunoscut sau am auzit despre ele de-a lungul timpului. In timpul comunismului se spunea ca religia ii tine pe oameni incatusati si ca ei trebuie sa se elibereze de conceptii invechite si daunatoare lor si ca Dumnezeu nu exista dar, pe de alta parte, dumnezei erau acum cei ce conduceau si care, de fapt, se puneau ei insisi in locul adevaratului Dumnezeu.
Deci intr-o lume idolatra, care traia impotriva voii lui Dumnezeu, Creatorul a toate cate exista a hotarat sa se faca cunoscut si a hotarat ca sa-si faca un popor care sa se inchine numai Lui si prin aceasta Dumnezeu sa se descopere din nou si sa dovedeasca ca nu sunt mai multi dumnezei ci doar Unul Singur. Dumnezeu a acceptat confruntarea si a hotarat ca era timpul sa intre in competitie cu ceilalti idoli ca se la arate oamenilor adevarul, spre binele lor. Nu s-ar fi putut face aceasta daca era o singura natiune, un singur lider mondial, o singura credinta si daca oamenii nu ar fi avut posibilitatea sa alega ci ar fi fost obligati sa se inchine asa cum se hotara da sus. Exista in cartea 1 Imparati cap.18 un pasaj minunat in care este descrisa o confruntare intre Dumnezu si idoli. Protagonist este omul lui Dumnezeu Ilie care ii provoaca pe prorocii lui Baal sa dovedeasca ca dumnezeul lor este mai puternic decat Dumnezeul lui. Ei trebuiau sa aduca jertfe celor inaintea carora se inchinau si apoi sa ceara ca focul sa fie aprins de acesti dumnezei si in felul acesta sa se dovedeasca care dumnezeu este mai mare. Desi Baal avea patru sute cincizeci de proroci iar Ilie era singur doar pe jertfa lui a coborat foc din cer, dovedindu-se in felul acesta cine era cu adevarat Dumnezeu. Poporul a vazut si a putut sa alega cui sa-i slujeasca de acum inainte. Dumnezeu accepta confruntarea pentru a-si dovedi puterea si pentru a arata ca nu este un alt Dumnezeu in afara de El.
Cand Domnul Isus Hristos a coborat pe pamant, desi coborase in mijlocul celor ce fusesera alesi de Dumnezeu ca sa fie poporul Lui, a venit pentru-ca acestia nu Il mai cunosteau pe adevaratul Dumnezeu. Aveau anumite notiuni despre Dumnezeu, se laudau cu Numele Lui, cu trecutul lor religios dar nu Il cunosteau pe Dumnezeu si, in consecinta, nici nu se mai inchinau adevaratului Dumnezeu ci idolilor pe care si-i formasera in mintea si in inima lor.
Mantuitorul Isus Hristos, adica Insusi Dumnezeu, coboara intre ei si cauta sa le arate ca ei, de fapt, traiau intr-o mare eroare si pentru a le dovedi cum este Dumnezeu si Cine este Dumnezeu, accepta confruntarea. De cand Domnul Isus a intrat in lucrare El a fost intr-o continua confruntare cu fortele intunericului care ii tineau legati pe oameni, chiar pe poporul ales de Dumnezeu, in intuneric spiritual. Prin minunile si semnele pe care le-a facut, prin invataturile pe care le-a dat, Mantuitorul a dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, si ca Lui trebuie sa ne inchinam. El a deschis o noua pagina in istoria omenirii, chemand pe toti oamenii, indiferent de nationalitate, sa creada in El si sa intre in poporul Lui, poporul lui Dumnezeu. Pana atunci evreii se considerau singurii alesi de Dumnezeu ca sa fie popor al Lui. De acum usa se deschide pentru toti. Adica Dumnezeu isi ducea planul Lui de binecuvantare pentru omenire un pas mai departe. Oamenii trebuiau sa Il accepte pe Mantuitorul Isus Hristos din cauza dovezilor pe care El le aducea in sprijinul afirmatiilor sale. A vindecat bolnavi, a eliberat de sub stapanirea demonilor, a facut multe minuni, dovedind in felul acesta ca ceea ce spune este si adevarat. Intr-o confruntare cu cei religiosi din vremea Lui care Il acuzau de blasfemie pentru-ca El spunea ca poate sa ierte pacatele, Domnul Isus le dovedeste ca este Dumnezeu si ca poate sa ierte pacatele vindecand instantaneu, in fata lor, un om paralizat care a fost adus de altii inaintea lui Isus. Domnul Isus a acceptat confruntarea si a dovedit in nenumarate cazuri ca ceea ce spune despre Sine, cum ca El este Dumnezeu, este adevarat.
Apostolii si ucenicii care au crezut in El la fel au procedat de-a lungul timpului. Ei au fost trimisi intr-o lume plina de idoli sa se confrunte cu acestia si sa dovedeasca ca Isus Hristos este Domnul si ca El are putere in cer si pe pamant. Domnul Isus, inainte de inaltarea Lui la cer, le spunea ucenicilor sa astepte de la El putere si apoi sa mearga in lume si sa dovedeasca, in mijlocul confruntarilor, ca Isus Hristos este Mesia, Rascumparatorul lumii. El le-a dat acestora puterea si autoritatea Lui, la fel cum a avut odata Ilie, pentru-ca sa dovedeasca ca nu este un alt Dumnezeu in afara de El si ca nu este un alt Nume in care oamenii sa poata fi mantuiti. Ucenicii si apostolii exact acest lucru l-au facut de-a lungul timpului. Citeau Scripturile celor ce nu le cunosteau sau le aduceau aminte de ceea ce scria in ele si apoi dovedeau ca ceea ce scrie acolo este adevarat prin lucrarile pe care le faceau, prin puterea lui Dumnezeu. Scopul era ca oamenii sa auda si sa vada pentru a putea crede in Adevaratul Dumnezeu.
Intotdeauna a fost un conflict intre Dumnezeu si reprezentantii Lui si intre fortele oculte care ii tin pe oameni legati, in intuneric spiritual. Domnul Isus spunea ca El a venit sa aduca lumina pentru cei ce sunt in intuneric, sa aduca eliberare celor ce sunt legati in lanturile lui satan. Confruntarea avea si are rostul de a dovedi oamenilor unde este adevarul, cine are dreptate. Si pentru-ca intelege cat de importanta este confruntarea Satan cauta sa imite si el lucrarile lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte de perioada din Egipt, cand Moise se duce in fata lui Faraon si face acele minuni mari, tocmai ca sa-i dovedeasca lui Faraon cine este adevaratul Dumnezeu, ca vrajitorii de la curtea acestuia au facut si ei aproape aceleasi minuni, tocmai ca sa nu lase sa iasa adevarul la suprafata.
Lupta care se duce si azi este aceeiasi. Iata ce citim in ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, cap.13, despre ce se va intampla in vremurile din urma, vremuri de care ne apropiem cu mare repeziciune:
11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.
12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13 Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.
14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
16 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,
17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aflam ca, spre finalul istoriei, Satan va cauta sa-L imite pe Dumnezeu pentru a dovedi ca el este de fapt adevaratul dumnezeu. Lucarea lui va functiona in sensul ca multi se vor lasa inselati, dar cei ce l-au cunoscut pe Dumnezeu cu adevarat nu vor putea fi pacaliti de inselatoriile celui rau si isi vor pastra credinta curata. Dar tot prin confruntare se va face acest lucru.
Atat timp cat va fi lumea aceasta va fi o confruntare intre Dumnezeu si Satan prin reprezentantii lor. Dumnezeu si-a castigat un popor si acesta trebuie sa tina adevarul sus si sa dovedeasca si altora cine este adevaratul Dumnezeu. Pentru a opri aceasta lucrare diavolul va cauta sa-i faca pe copii lui Dumnezeu sa taca. Nu i-au reusit planurile la turnul Babel, nu a reusit sa domneasca peste toti oamenii, sa instituie o singura religie si un singur domnitor, pentru-ca nu acesta era planul lui Dumnezeu dar vrajmasul nu a renuntat la lupta. Numai ca lupta vrea sa o duca asa cum crede el ca il avantajeaza. Confruntarea deschisa cu reprezentantii lui Dumnezeu ii creeaza neplaceri pentru-ca nu are cum sa castige, de fapt el lupta impotriva lui Dumnezeu si nu are sorti de izbanda. Asa ca duce lupta pe un alt plan. Vrea sa controleze totul. Are nevoie de un turn Babel.
Dumnezeu a imprastiat oamenii pe toata fata pamantului si le-a incurcat limbile. De atunci incoace Satan se straduieste sa-i adune din nou si sa le dea o noua limba comuna, limba prin care ei sa poata din nou colabora si sa caute sa-si faca un nume si sa nu mai depinda de Dumnezeu ci sa fie ca Dumnezeu. In vremurile acestea Satan vrea sa opreasca confruntarea. Nu sa ii faca pe oameni sa nu se mai inchine unui dumnezeu, dimpotriva. Satan nu se supara sa fie cat mai multi inchinatori dar acestia sa nu se inchine adevaratului Dumnezeu. Si pentru-ca mereu a fost pus in situatii jenante atunci cand s-a aflat in conflict, pentru-ca nu avea cum sa castige, acum el vrea sa opreasca confruntarea. Nu o poate face decat atunci cand va avea totul sub control. Sa controleze totul din noul turn Babel. O religie mondiala, un guvern mondial, un lider mondial. Pana atunci, in numele dragostei de semeni si a binelui planetar suntem indemnati sa fim toleranti, sa respectam credintele celorlati. Pana aici nu ar fi nici o problema. Intotdeauna, copii lui Dumnezeu au fost toleranti, cei mai toleranti. Adevaratii copii ai lui Dumnezeu, care l-au cunoscut pe Dumnezeu si au fost schimbati dupa chipul si asemanarea Lui. Nu vorbim de excesele facute in asa zisul crestinism de oameni care niciodata nu l-au cunoscut pe Dumnezeu si care au fost manati doar de interese egoiste.
Toleranta a fost aratata mai intai de Domnul Isus. El a spus adevarul si nu a insistat ca cineva sa-L creada. El a spus: “daca voieste cineva sa vina dupa Mine”. A respectat credinta tuturor dar nu a incetat sa vorbeasca despre adevar. La fel cei ce L-au urmat si au fost cu adevarat discipolii Lui.
Problema pe care o crea Domnul Isus era ca nu inceta sa vorbeasca si sa dovedeasca tuturor ca este ceea ce spune ca este. Problema pe care urmasii Lui o creeaza este ca nu inceteaza sa spuna adevarul si sa dovedeasca ca Isus Hristos este Domnul. Si Satan nu poate opri aceasta nenorocire pentru el pana cand turnul Babel nu va fi construit. Se lucreaza de zor la acest turn si nici nu realizam cat de aproape este finalizarea lui.
Nu ati simtit o adiere de vant rece auzind expresii de genul : “un destin comun al tuturor”, “o casa comuna”, “un singur guvern” si altele de felul acesta?
Nu stiu cat de mare a fost mobilizarea la tentativa de constructie a turnului Babel. Dar vad cat de mare este astazi. Eforturile celor mai mari lideri mondiali se fac pe aceasta directie. A devenit obiectivul nr. 1 al celor mai influenti oameni politici sau de afaceri. Si pentru a putea fi dus la indeplinire acest obiectiv, evident ca trebuie date la o parte piedicile, pe cei ce nu sunt de acord cu aceasta constructie. Si cum am putea fi? Atat timp cat nu doar Isus Hristos este Domnul. Atat timp cat mai sunt si alti dumnezei. Atat timp cat toate legile lui Dumnezeu sunt terfelite si se vorbeste impotriva Unsului Sau, Isus Hristos. Cum pot trai impreuna faradelegea cu neprihanirea, pacatul cu sfintenia, idolii cu Dumnezeu? Oricat de imbietoare si de frumoasa ar parea aceasta casa comuna din exterior noi stim ca in interior este numai putreziciune si miros urat pentru-ca nu Dumnezeu sta la baza acestei case ci idolii.
In casa comuna se cauta a se indeparta confruntarea. Se spune ca din cauza ei avem de suferit si ca noi trebuie sa traim in pace. Dar nu din cauta confruntarii avem de suferit ci din cauza pacatului care ne indeparteaza tot mai mult de Dumnezeu si care atrage dupa sine pedeapsa lui Dumnezeu. Si nu din cauza copiilor lui Dumnezeu nu se traieste in pace. Copii lui Dumnezeu totdeauna au suferit, au fost prigoniti, au fost omorati. Azi in lume se spune ca sunt cei mai multi crestini persecutati din toate timpurile. Nu am auzit sa fie persecutati hindusii sau musulmanii de catre crestini. Cu toate acestea crestinii sunt vinovatii si ei trebuie sa fie toleranti.
Turnul Babel nu a fost un proiect abandonat ci doar unul lasat o vreme la dosar, pastrat pentru vremuri cand sa poata fi realizat. Cand vor fi conditii si fonduri nerambursabile suficiente. Cand oamenii vor putea fi amagiti si sedusi in masa. Cand, dupa multe experimente, se va gasi calea cea mai buna si mai propice de a-l pune in practica. Probabil cand credinta adevarata si dragostea adevarata se vor raci tot mai mult sau vor fi tot mai rare. Cand cei ce isi spun crestini vor fi satui de confruntare si vor cere un time-out inainte de vreme. Cand pleoapele lor vor cadea si somnul va deveni una dintre maladiile anilor din urma, cand ochii lor nu vor vedea mai departe de asfalt iar in candelele lor uleiul va fi tot mai putin.
Imparatul Solomon spunea: “dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte”. De aceea aceasta constructie nu va rezista, la fel ca prima, decat foarte putina vreme.
Pentru-ca turnul Babel a fost abandonat pentru o vreme nu inseamna ca in jurul lui nu s-a mai intamplat nimic. Orasul Babilon a fost unul dintre cele mai renumite in vremurile stravechi. Biblia si istoria aduc multe dovezi in legatura cu importanta si fastul acestui oras. Turnul a fost abandonat dar oamenii nu au renuntat la ideea de a stapani, de a fi cineva, de a-si construi raiul lor. Orasul era vestit pentru palatul regal, pentru poarta zeitei Istar, pentru gradinile suspendate ale Semiramidei, etc. Dupa un istoric, Pausanias, Babilonul era cel mai important centru cultural in timpul lui Nabucodonosor, dupa cum spunea el “cel mai mare oras pe care soarele l-a vazut in drumul sau”. Nu este lipsita de importanta o inscriptie in piatra care consemneza o rugaciune a lui Nabucodonosor adresata zeului Marduk: “Marduk, stapane, daruieste-mi viata, domnie eterna!”
Istoricul Herodot scrie ca orasul Babilon era in asa fel conceput incat, in caz de asediu, rezervele de hrana ajungeau pentru cateva decenii. Si totusi in anul 539 i.Hr., in noaptea dintre 11 si 12 octombrie , in timp ce curtea babiloniana benchetuia, armatele medo persane au deviat cursul Eufratului si au intrat in cetate pe sub ziduri, prin albia secata. In urma cu 200 de ani profetul Isaia prevestise caderea Babilonului.
Tot asa oamenii au renuntat pentru o vreme sa reconstruiasca turnul Babel dar nu au renuntat la idee. Asa ca au construit tot mai mult in jurul acestei idei, au conceput planuri, si-au pregatit materialele, au adunat specialisti asteptand momentul potrivit pentru a putea incepe constructia. Au pregatit infrastructura. Au conceput un sistem care sa fie cat mai sigur, au cautat si cauta sa se fereasca de orice surprize, sa adune rezerve care sa ii fereasca de neplaceri. Adica au hotarat sa faca tot ce pot fara sa-L implice pe Dumnezeu. Si nu au renuntat la Marduk iar rugaciunea lor este aceeasi ca a lui Nabucodonosor: “Marduk, stapane, daruieste-mi viata, domnie eterna!”.
Si asa cum Dumnezeu prin Isaia prezisese care va fi soarta orasului tot asa si despre acest sistem lumesc, Babilonul spiritual, Dumnezeu, de data aceasta prin apostolul Ioan, ne spune ce se va intampla cu el.
Apocalipsa 18:1 După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.
2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;
3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”
4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.
Conform cu ceea ce i s-a descoperit lui Ioan lumea aceasta va deveni, daca nu a devenit deja, o inchisoare a duhurilor necurate, un locas al dracilor iar popoarele si imparatii lor se vor desfrana cu acest sistem dracesc care cauta sa-L indepărteze pe Dumnezeu cu totul din viata oamenilor. Solutia, pentru cei ce vor sa scape, nu este compromisul ci confruntarea si parasirea sistemului asupra caruia planeaza pedeapsa lui Dumnezeu. Deocamdata se pare ca totul este bine dar in arsenalul cerului se pregatesc bombe de foc si pucioasa si multa manie din partea lui Dumnezeu. Oamenii, fara sa stie, sunt sclavi ai lui satan care nu doreste altceva decat sa construiasca un turn prin care sa ajunga la Dumnezeu si sa-L detroneze. Dar pot fi si slujitori ai lui Dumnezeu tinand sus Cuvantul vietii, marturisind cu indrazneala adevarul si facand lucrarile lui Dumnezeu dovedind in felul acesta, ca nu este decat un singur Dumnezeu si un singur Mantuitor: Isus Hristos. Si isi pot alege locul vesnic, alegand de partea cui sunt. Solutia este sa nu faci parte din sistemul randuit de Dumnezeu spre nimicire, din Babilon, si sa nu pui caramizi in zidul turnului Babel care se recladeste. |
|
Loading ...
