Frica
Autor: - | Vizualizari: 3,423 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger
Frica          Cu siguranţă cel mai uzitat cuvânt din ultima vreme a fost cuvântul criză. Parcă am scos de la naftalină un cuvânt pe care l-am folosit mai rar dar acum ne-am îndragostit de el şi nu mai vrem sa-l lăsăm.
          Criză înseamna imposibilitatea de a-ţi împlini o nevoie imediată, acută; tulburări şi tensiuni în societate; moment critic. Sau altfel spus din cauză că oamenii nu îşi pot împlini o nevoie imediată se ajunge la tulburări în societate, la un moment critic, care poate duce la ceva şi mai rău. După criză, un lucru rău, poate urma haosul, un lucru şi mai rău.
          Dar de ce ajungem în criză? Nu mă refer la faptul că cineva poate încerca să provoace criza pentru a atinge anumite obiective pe care şi le-a propus ci mă refer la cei ce sunt obiectul acţiunii, la cei vizaţi pentru a fi atinşi de criză, adică la noi cei mulţi. De ce ajungem noi în criză?
          Cel mai simplu răspuns care îmi vine în minte este: pentru că ne temem, ne este frică. Frică că nu vom avea ce să mâncăm, ce să îmbrăcăm, că ne vom îmbolnăvi, că ne vor fi limitate drepturile cetăţeneşti şi de mişcare, etc. Frica ne duce la criză. Un om liniştit şi detaşat de toate nu va fi niciodată în criză. Frica îi duce pe oameni în stări dintre cele mai nedorite: depresie şi sinucidere.
          Oamenii pot fi stăpâniţi de frică fără să fie neapărat vinovaţi de ceva. Şi dacă nu scapă de frică, toată viaţa vor suferi şi nu vor putea trăi niciodată la adevăratul potenţial pe care Creatorul l-a pus în ei.
          Cunosc cazul unei femei ajunsă acum la vârsta maturităţii. Este căsătorită şi are copii. A crescut undeva la ţară şi a văzut acolo lucruri care i-au marcat întreaga viaţă. Se pare că în satul acela era un obicei ca bărbaţii să îşi bată soţiile. Toţi vecinii acelei fetiţe pe atunci, făceau lucrul acesta. Ba unul dintre ei chiar şi-a omorât soţia în bătaie. Toate aceste traume şi-au pus puternic amprenta asupra fetiţei de atunci şi după aceea chiar a adultului, a mamei şi a soţiei. O frică puternică de oameni a urmărit-o toată viaţa. Din cauza aceasta niciodată nu a putut fi o mamă aşa cum ar fi trebuit, o soţie cum ar fi trebuit, nu a putut relaţiona cu cei din jur aşa cum ar fi trebuit să o facă un om normal. Frica de oamenii răi i-a marcat toată viaţa. Deşi nu a greşit cu nimic, doar a constatat ce fac alţii.
          Probabil că aţi auzit şi voi despre cazuri similare dar mai mult ca sigur cunoaşteţi, într-un fel sau altul ce înseamnă frica. Fie de oameni, fie de întuneric, fie de moarte, fie de şoareci sau de orice altceva. Frica este un duh care îi inhibă pe oameni şi nu îi lasă să se manifeste la adevăratul lor potenţial. Este ca şi cum cineva ar atârna două bile grele de oţel de picioarele unui om care ar vrea să alerge. Oamenii nu pot alerga prin viaţă şi din cauza fricii.
          Mântuitorul Isus Hristos îi aşează pe fricoşi printre cei mai mari păcătoşi şi dintre toate fricile cea mai rea este frica de oameni.
          O doamnă mi-a spus cu puţin timp în urmă că vrea să-L urmeze pe Dumnezeu şi ştie că trebuie să facă un botez. Dar soţul, părinţii şi alţii din casa ei sunt împotrivă şi sunt foarte tulburaţi. Nu ştia ce va face, dacă va putea trece peste această împotrivire. Îi era frică să nu fie abandonată de ai ei. I-am adus aminte de cuvintele Domnului Isus Hristos pe care le găsim la Matei capitolul 10:
34 Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.
36 Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
37 Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.
38 Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
39 Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.
          Frica de oameni o poate opri pe această femeie să primească darul nepreţuit al mântuirii. Frica de oameni ne poate opri să mărturisim Evanghelia celor ce nu o cunosc. Apostolii Domnului Isus au avut această frică până în momentul când au fost botezaţi cu Duhul Sfânt. După aceasta frica a dispărut pentru-că au înţeles că trupul acesta nu este atât de important şi au ieşit cu curaj între oameni ca să-L mărturisească pe Hristos. Lui Dumnezeu nu Îi trebuia o ceată de ucenici tobă de carte cât nişte oameni curajoşi care să înfrunte duşmanul, adică pe Satan, cu îndrăzneală.
          Satan a folosit tot timpul frica împotriva noastră. Sunt oameni care au fost urmăriţi de ea toată viaţa şi nu au fost liberi niciodată. Este mai greu să scăpăm de frică pentru-că ne este ruşine să o mărturisim sau poate nu ne dăm seama cât de mult rău ne face. Se spune că în Biblie există scris de 366 de ori îndemnul să nu ne fie frică. Odată pentru fiecare zi a anului, chiar şi a anului în care este o zi în plus faţă de anul normal, anul bisect.
          Aşa cum am spus Dumnezeu este supărat pe fricoşi. Iată ce scrie la Apocalipsa 21 cu 8:
„ Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
          Înseamnă că frica de ceea ce ne poate face rău vine de la diavol.
          Înseamnă că prin tot ceea ce vezi, auzi şi ţi se spune diavolul vrea să-ţi transmită frica. Se foloseşte de Internet, radio, în special de televiziune, de oameni răi, de vecini care işi bat soţiile, de hoţi care sparg, ca să-ţi transmită frică. Să nu mai poţi dormi în casă liniştit, să nu mai poţi ieşi pe stradă liniştit, să nu mai ai încredere în ceea ce cumperi de la magazin, în soţul sau soţia de lângă tine, în fraţi sau surori, de trup sau de credinţă, în nimic. Atunci vei fi unul care nu mai are nici o putere şi el va face cu tine tot ce va vrea.
          Criza sectorului imobiliar a izbucnit într-un moment în care toată lumea, cu mult elan şi entuziasm lua credite de la bănci ca să-şi cumpere o casă. Ani de zile băncile parcă au fost legate la ochi şi au dat credite aproape oricui şi fără prea multe măsuri de precauţie. În felul acesta foarte mulţi dintre semenii noştrii au luat credite pe termen lung, 25-30 de ani, cu gândul că fac o afacere bună. Când s-a pus însă, după ce a început criza, problema locurilor de muncă, cei mai mulţi, dacă nu aproape toţi, au intrat în criză, adică s-au speriat. Erau în pericol să piardă tot.
          Desigur că nu au anticipat ce va fi dar se pare că cineva a anticipat. Şi criza produsă a legat cu lanţurile fricii sute de milioane de oameni, dacă nu chiar miliarde.
          Am auzit despre două familii din Zalău, dar poate voi aţi auzit despre mai multe, care au contractat un astfel de credit. Bărbaţii şi-au pierdut locurile de muncă şi bineînţeles că soluţia este munca în străinătate. Şi-au părăsit soţiile şi copii, poate pentru foarte mulţi ani, cine ştie dacă nu pentru totdeauna, pentru a putea rezolva criza. Numai că în felul acesta criza se acutizează, se adânceşte tot mai mult. Familiile lor vor avea de suferit.
          Şi acum să vă dau şi soluţia la acest gen de probleme. Sau să vă arăt ce înseamnă să nu te temi.
          Chiar aseară am fost într-o casă în care în urmă cu circa un an de zile a intrat Dumnezeu. Cei doi, soţ şi soţie, au cunoscut dragostea lui Dumnezeu şi eliberarea pe care El o aduce şi acum sunt plini de bucurie şi de pace. Deşi, omeneşte, nu ar trebui să fie aşa. Au o afacere care nu mai merge aşa cum ar trebui şi veniturile lor au scăzut. În urmă cu doi ani au luat un credit din bancă şi şi-au cumpărat un apartament. Au plătit până acum mai bine de 20.000 lei noi sau peste 200 de milioane de lei vechi, peste 5.000 de Euro. Iată-i însă în situaţia de a nu mai putea plăti. Cu toate acestea erau deosebit de liniştiţi şi-mi spuneau că pentru ei nu este nici o problemă că vor pierde apartamentul şi banii pe care i-au dat până acum. Spuneau că sunt deosebit de fericiţi că L-au găsit pe Dumnezeu şi că altceva nu îi mai interesează. Ei ştiu că Dumnezeu le va purta de grijă şi nu va fi pentru ei nici o problemă să locuiască într-o chirie, chiar într-o garsonieră. Au respins din capul locului gândul ca soţul să plece în străinătate la lucru, spunând că familia lor şi relaţia lor cu Dumnezeu este mai importantă decât apartamentul. M-am dus să îi încurajez şi am plecat de acolo eu încurajat. Desigur că mulţi nu înţeleg cum poate Dumnezeu să dea pace şi linişte chiar în asemenea situaţii, chiar cei din familie, spun că au înebunit, că au devenit fanatici religioşi. Dar lucrurile acestea, spune Biblia, nu pot fi înţelese de cei fireşti. Nici măcar de cei fireşti din biserici, cu ani mulţi de aşa zisă pocăinţă în spate.
          Nu pot trece mai departe până nu vă spun şi cum lucrează băncile la care alergăm de zor şi înaintea cărora ne închinăm mai ceva ca înaintea lui Dumnezeu. Familia de care vă vorbeam a plătit rate la bancă mai bine de doi ani, cu avansul, aşa cum am spus, peste 5.000 de Euro. După doi ani şi 5.000 de Euro plătiţi băncii, datoria lor faţă de bancă a scăzut cu 90 de Euro! Nici mie nu mi-a venit să cred, aşa ca şi vouă, dar aceasta este realitatea. În final, pentru un apartament cu două camere, după 3o de ani de stres ar fi trebuit să plătească circa 200.000 de Euro. Iată cât bine ne fac băncile.
          Dar mai am un exemplu despre ce înseamnă să Îl ai pe Dumnezeu lângă tine în vremuri de criză şi să nu te temi.
          Aşa cum am scris şi în ultimul material, în urmă cu o săptămână am fost în Germania, împreună cu câţiva fraţi din Biserica Harul, pentru a ne bucura împreună cu cei ce au o credinţă la fel ca a noastră şi care, credem noi şi ne luptăm să fie aşa, este credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna. O familie dintre fraţii din Germania ne-a dat 100 de Euro şi ne-a rugat să îi dăm celor ce trec prin greutăţi financiare. Am luat banii şi soţia mi-a şi spus la cine s-a gândit. Era vorba despre o soră care câştigă foarte puţin, atât de puţin încât te miri că poate trăi cu aceşti bani. Este chiar o minune că, nu numai că poate trăi, dar nu se plânge niciodată, aşa cum fac alţii. Aşa că soţia s-a dus la ea şi i-a spus de unde sunt banii şi care a fost dorinţa fraţilor din Germania. Sora aflată în nevoie s-a uitat la bani şi a spus: „Sunt prea mulţi bani pentru mine, mult prea mulţi. Îmi ajung 150 de lei pentru-că am o datorie şi vreau să rezolv acest lucru. Da-ţi restul de bani la alţii care au mai mare nevoie. Eu nu sunt învăţată cu bani mulţi.”
          Am fost copleşiţi şi eu şi soţia mea. O femeie care are greutăţi şi nu o să vă spun de ce natură, dar le are, care probabil nu câştigă mai mult de 250 de lei pe lună şi are de întreţinut un apartament, pe lângă alte nevoi, am aflat că nu este în criză. Dimpotrivă.
          Asupra ei Satan nu a reuşit să arunce vălul fricii şi îngrijorării. Ea chiar crede cuvintele Domnului Isus care a spus:
„Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”
          Mă gândeam cât de mari vor fi suprizele pentru cei ce vor ajunge în cer sau în iad. Vor fi în cer, îmbrăcaţi cu multă slavă şi cinste, oameni la care probabil nici nu ne-am gândit vreodată şi de asemenea vor fi în locul de chin oameni care au făcut o bună impresie pe pământ, care au părut a fi deosebit de credincioşi şi înaintea cărora aţi făcut plecăciuni.
          Mi-am adus aminte că am auzit de păstori care fac turnee evanghelistice şi se întorc din astfel de turnee cu buzunarele doldora de euro şi care apoi predică despre pocăinţă şi sfinţenie şi spun că trebuie să ne mulţumim cu puţin. Şi de proroci care, după ce au început slujirea lor în smerenie şi modestie, acum ajung să se lăfăie în lux şi să uite de unde au pornit. Şi unii şi alţii pierzând harul şi ungerea lui Dumnezeu. Desigur că ei continuă să slujească, chiar să vorbească cu îndrăzneală şi să aibă descoperiri, dar Dumnezeu nu îi mai însoţeşte. Ei nu sunt în criză materială dar sunt într-o gravă criză spirituală. Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face pentru Dumnezeu ar fi să lase locul lor altora. Ceea ce, bineînţeles, nu se întâmplă.
          Din fericire, într-o lume disperată şi speriată iată că există oameni care nu s-au lăsat prinşi în jocul ei murdar. Oameni care şi-au găsit refugiul în Dumnezeu cu adevărat, care nu doar vorbesc despre Dumnezeu, aşa cum fac cei mai mulţi şi care nu l-au cunoscut niciodată.
          Dar să ne întoarcem la subiectul de azi şi pentru-că am vorbit despre frică vreau să vă spun şi faptul că totuşi, oamenii aceştia minunaţi care sfidează criza şi care nu au fost atinşi de virusul fricii au totuşi şi ei o frică. Şi frica aceasta ar trebui să o avem toţi. Este vorba despre frica de Dumnezeu despre care vorbeşte Scriptura. Iată câteva citate:
Psalmi 111:10 Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.
Proverbe 1:7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
Proverbe 10:27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.
Proverbe 14:27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.
Proverbe 15:33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei.
Proverbe 19:23 Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire.
2 Corinteni 5:11 Ca unii care cunoaştem, deci, frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre.
2 Corinteni 7:1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.
Efeseni 5:21 Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
          Vedeţi cât de sucite sunt lucrurile azi? Oamenii se tem de tot felul de lucruri de care nu ar trebui să se teamă. Şi nu se tem de Dumnezeu de care ar trebui să le fie frică, nici măcar cei ce predică despre această frică. Să nu credem că frica de Dumnezeu este frica pe care o au unii care înjură sau spun cuvinte nepotrivite şi apoi spun un „Doamne iartă-mă” scurt sau îşi fac repede o cruce. Aceasta nu este frică de Dumnezeu ci o mare înşelare. Iată ce-i spunea Dumnezeu lui Isaia în legătură cu astfel de oameni:
Isaia 29:13 Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mã cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învãţãturã de datinã omeneascã.”
          Şi tot Isaia ne spune cum trebuie să fie frica de Dumnezeu, dându-L ca exemplu pe Domnul Isus:
Isaia 11:1 „Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.
2 Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.
3 Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărâ după cele auzite,
4 ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării.”
          Să-ţi găseşti plăcerea în a face voia lui Dumnezeu, pentru-că Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ai o frică sfântă să nu întristezi pe Cel pe care Îl iubeşti. Nu pentru o recompensă, nici măcar din teama de pedeapsă ci din dragoste şi din dorinţa sfântă de a nu-L dezamăgi pe Dumnezeu.
          Unul care are o astfel de teamă nu se va mai teme de altceva. Nici de gripă, nici de recesiune economică, nici că îşi va pierde averea, nici măcar de moarte. Va face tot ceea ce Îi cere Cel pe care îl iubeşte şi va face cu bucurie, nu suspinând.
          O să-mi spuneţi că vă vorbesc despre extratereştrii. Aşa şi este! Ei nu mai aparţin acestui pământ, sunt cu adevărat străini şi călători într-o lume care, deocamdată, îi aparţine celui rău. Sunt aici nu pentru ei ci ca să reprezinte interesele Celui ce i-a mântuit şi i-a salvat prin sângele Lui şi care apoi i-a îmbrăcat cu putere şi i-a trimis în luptă. Până la moarte dacă trebuie şi aceasta nu îi sperie. Ei sunt aici nu ca să tremure de frică la zvonurile de criză ci ca să osândească lucrările întunericului, să le dea pe faţă, să nu tacă, pentru-ca, în felul acesta, să îi ajute pe cei legaţi în lanţurile fricii şi disperării să găsească calea spre libertate, adică spre Hristos. Iată sfatul dat de apostolul Pavel la Efeseni capitolul 5:
8 „Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.
          Închei cu îndemnul Domnului Isus din Matei 10 cu versetul 28:
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”
          Nu vă temeţi dacă Îl aveţi pe Hristos ca Domn, Stăpân şi Apărător! Şi lăsaţi ca în criză dragostea voastră pentru El să îi uimească pe cei din jur, chiar dacă unii vor spune că sunteţi nebuni. Nu este înţelepciune mai înaltă decât să devii nebun în ochii lumii pentru-că Îl iubeşti pe Dumnezeu. Şi se vede aceasta şi prin faptul că nu îţi este frică, chiar şi atunci când lumea este îngrozită.
Print Friendly
Ora Radio Unison -
Ora dumneavoastra -
* De ce apar decalaje de ora?
Sondaj

Poate un creştin adevărat să-L batjocorească pe Dumnezeu şi pe adevăraţii creştini?

Vedeti rezultatele

Loading ... Loading ...
Promo
 

© 2020 RADIO UNISON ZALAU • Toate drepturile rezervate •