De ce şi-a făcut Domnul Isus un bici?
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 3,130 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger
Jesus-Picture          Duminica care a trecut, marea majoritate a credincioşilor din România au sărbătorit „intrarea Domnului Isus în Ierusalim” sau „Floriile”.
          De regulă această sărbătoare este percepută ca o sărbătoare a bucuriei şi luăm în calcul faptul că atunci Domnul Isus a fost întâmpinat de către oameni cu strigăte de bucurie. Dar acel moment al intrării Domnului în Ierusalim a fost un moment al durerii şi al lacrimilor pentru-că Domnul Isus a plâns pentru cetate.
          Puţini iau în calcul ce s-a întâmplat după acel moment al intrării Domnului în oraş, atunci când El a intrat în Templu. Scriptura relatează că acolo, în Templu, Domnul Isus a avut o atitudine foarte vehementă şi un comportament cu care nu prea suntem obişnuiţi. Şi-a făcut un bici, a răsturnat mesele celor ce făceau afaceri în Templu, a dat drumul animalelor care erau destinate celor ce doreau să le cumpere pentru a aduce o jertfă şi a strigat în gura mare: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
          Ceva mai târziu a spus (Matei 23):
37 „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
38 Iată că vi se lasă casa pustie”.

          Care era problema? Oamenii religioşi au transformat Casa lui Dumnezeu într-o casă de afaceri.
          De sărbători oamenii veneu din toată ţara, din fiecare colţ al ţării, ca să se închine la Templu, după cum era poruncit. Ba veneau evrei chiar şi din alte ţări. Mulţi dintre ei, dacă nu chiar toţi, doreau să aducă o jertfă. Desigur că nu puteau aduce animalul de jertfă de la mare depărtare, aşa că veneau pregătiţi să cumpere acel animal. Fiecare avea moneda locului în care locuia aşa că la Ierusalim era nevoie şi de schimbători de bani, pentru ca toate tranzacţiile să se poată face şi fiecare să fie mulţumit. Aşa că Templul semăna mai mult cu un talcioc decât cu un loc de închinare. Se pare că de sărbători se făceau afaceri bune la Templu. În loc să fie o stare de închinare reverenţioasă înaintea lui Dumnezeu era o stare de entuziasm comercial.
          Desigur că slujbele se făceau, că rânduiala religioasă era ţinută cu stricteţe şi căutau să nu se abată de la ea, dar în ochii lui Dumnezeu toate acestea erau o scârbă şi, pentru inima Lui, o durere.
          Cum stau lucrurile azi? Dacă ar intra Domnul Isus în biserici azi, care ar fi reacţia Lui?
          Mă gândesc la marile afaceri pe care Biserica Ortodoxă le face cu ocazia sărbătorilor religioase, la milioanele de Euro care se adună din vânzarea de materiale religioase şi din „serviciile oferite”. La buzunarele umplute ale comercianţilor de mici şi bere care ies în calea pelerinilor de sfânta Paraschiva sau când se prăznuiesc alţi sfinţi. Mă gândesc la pelerinajele catolicilor la Vatican sau Medjogorie şi la sumele imense care umflă conturile bisericii din turismul religios. Mă gândesc la evanghelicii care au făcut din vânzarea de literatură creştină o afacere dar una şi mai mare din vânzarea de muzică creştină. Cât de „creştină” este muzica care se ascultă şi se comercializează azi este un alt subiect.
          Nu există „eveniment” religios de amploare în care să nu apară şi cei ce fac bani din acel eveniment. Sistemul este deja foarte bine pus la punct. Ba chiar bisericile s-au transformat, multe dintre ele, în adevărate complexe comerciale. Formaţia cutare anunţă „cu smerenie” apariţia unui nou album „pentru slava Domnului”, chiar dacă acele „cântări pentru slava Domnului” sunt copiate din muzica lumii acesteia. Iar fraţii şi surorile vor înţelege că albumul costă pentru că altfel nu se poate scoate un altul, totul este pe bani, nu avem ce face. Pentru slava cui este acel album nu este greau de înţeles, dacă vrem să înţelegem.
          Totul se face sub masca „lucrării Domnului” şi se dă de înţeles că pentru binele celor ce scot banii din buzunar. Toate materialele, toate predicile, brelocurile, abţibildurile, DVD-urile, CD-urile, semnele de carte, iconiţele, brăţările cu versete din Biblie, moaştele, apa sfinţită, rugăciunile, predicile, slujbele, se fac pentru bani şi pentru numele şi faima „slujitorului lui Dumnezeu”.
          În felul acesta cine să mai aibă timp de rugăciune şi părtăşie reală, intimă, cu Dumnezeu? Sunt prea multe slujbe de făcut, prea multe cărţi fără de conţinut spiritual de citit, prea multe „cântări” fireşti de ascultat, prea multe „mese de dragoste” la care trebuie participat, prea mulţi mici de mâncat şi prea mult suc (sau bere) de băut, prea multe jertfe de adus, prea multe plecăciuni de făcut înaintea înaltelor feţe bisericeşti şi prea multe mătănii de făcut înaintea preasfinţiilor lor.
          Cu siguranţă dacă Domnul Isus ar veni acum în biserici ar trebui să ia biciul şi la noi şi să ne răstoarne mesele la care facem afaceri, iar pentru cei ce nu au vegheat şi au urmărit interesul personal să aibă cuvinte grele de mustare.
          Mă veţi întreba: „Dar atunci ce să facem că aşa este peste tot?” Avem un răspuns în cartea Faptele Apostolilor, la capitolul 1. După ce Domnul Isus s-a înălţat ca cer şi le-a promis ucenicilor şi apostolilor că va trimite Duhul Sfânt aceştia (v.12-14) „s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.”
          Să te urci în odaia de sus şi să faci ca Templul fiinţei tale să fie o casă de rugăciune. Asta doreşte Dumnezeu, acolo vrea El să se întâlnească cu tine, în acel Templu slăvit în care a ales să locuiască. Dar dacă tu îi dai sufletului tău tot felul de nimicuri religioase, dacă te laşi prostit de comercianţii care vor să-şi vândă marfa, predicile, cântările, iconiţele, desenele lor animate, atunci vei avea o pierdere enormă de suferit. Nu poţi opri lumea religioasă în a-şi face mendrele în Numele lui Dumnezeu dar te poţi opri de la a te arunca în prăpastie, împreună cu ea.
          Domnul Isus a vrut să intre în Ierusalim, inima poporului evreu, şi să-l cucerească, dar duhul de religiozitate l-a pus pe o cruce şi la omorât, în Numele lui Dumnezeu. Acum El vrea să intre în inima ta, să o cucerească şi să-i aducă pacea. Păcatul te poate opri de la aceasta dar o poate face şi duhul de religiozitate de care lumea-i plin şi care este şi mai periculos pentru că are o haină a evlaviei.
          Poate că tu nu eşti un comerciant dar eşti un consumator de produse religioase. Tot înşelat eşti. Nu de produse religioase are omul nevoie ci de Isus Hristos şi de părtăşia necurmată cu El. Nu lucrurile religioase aduc fericire şi împlinire ci Isus.
          Cine vrea să fie cu Isus în cer trebuie să umble cu El aici pe pământ, în El să-şi găsească desfătarea. Ce trist că cei mai mulţi credincioşi îşi găsesc desfătarea în jertfe, slujbe, lucrări şi preocupări religioase care nu pot mântui dar care îţi strecoară un fin şi periculos sentiment de mândrie spirituală, făcându-te să crezi că ai fi ceva. De aici şi până la a-L omorî pe Isus nu mai este decât un pas.

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

Print Friendly
Ora Radio Unison -
Ora dumneavoastra -
* De ce apar decalaje de ora?
Sondaj

Credeţi că, folosindu-se de acest pretext numit COVID 19, autorităţile doresc de fapt un control al populaţiei?

Loading ... Loading ...
Promo
 
Director WEB Director WEB

© 2009 RADIO UNISON ZALAU • Toate drepturile rezervate •