Cadoul de Crăciun al lui Iulian Bulai
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 518 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger
Iulian Bulai.jpg                                                                        06.01.2021
    Am citit şi eu, cu durere dar nu cu mirare, ştirea care circulă în legătură cu ceea ce a afirmat deputatul USR, Iulian Bulai, despre naşterea Domnului Isus Hristos. Pe scurt, comentariul pe pagina lui de Facebook a fost mai lung, el a spus că Isus Hristos a fost „un copil sărac, dintr-o familie ciudată, cu un tată trecut de prima tinereţe şi o mamă surogat”.
Nu m-am mirat deoarece de la USR nu putem aştepta altceva, afirmaţiile lui Iulian Bulai sunt în normalul politicii pe care acest partid o duce împotriva creştinismului, a valorilor tradiţionale, sprijinind, aşa ca şi naşul său, Emanuel Macron, multiculturalismul, diversitatea sexuală, globalismul, controlul populaţiei, etc. Nu m-am mirat dar nici nu am putut să stau nepăsător faţă de un gest atât de josnic, greu de descris în cuvinte.
    Ştim cu toţii că acest partid politic numit USR a apărut folosindu-se de sloganul „O Românie fără de hoţie” şi se laudă cu faptul că ei vor scăpa România de hoţi şi de corupţie. Am stat în aceste zile să mă gândesc ce are de-a face lupta împotriva corupţiei din România cu batjocorirea numelui lui Isus Hristos? În felul acesta, insultându-L pe Dumnezeu, se va rezolva problema răului din ţară? Dacă vrei să lupţi pentru eradicarea hoţiei la ce ajută să-L batjocoreşti pe Isus Hristos? La ce ajută în lupta împotriva necinstei şi corupţiei să ofensezi milioane de creştini sinceri şi buni din România şi nu numai? Sigur că răspunsul logic este: la nimic. Atunci de ce să o faci?
    După câteva zile, numai el ştie din ce motive, Iulian Bulai a încercat să o dea la dres şi a venit cu nişte explicaţii pe care copilul lui, căruia a spus că i-a citit despre naşterea Mântuitorului Isus Hristos, posibil să-l fi crezut. În acest context Lucian Bulai a făcut o afirmaţie care, după cum văd eu lucrurile, mai mult îl acuză decât îl disculpă. El a spus că nu a vrut nicidecum să ofenseze, nu prea am înţeles noi vorbele lui tainice, deoarece şi el este un „creştin catolic practicant”.
    Am încercat să îmi imaginez ce înţelege Lucian Bulai prin formula „creştin practicant”. Având în vedere informaţiile care îmi stau la îndemână, afirmaţiile lui Iulian Bulai, eu înţeleg că în opinia lui un „creştin practicant” este diferit de un „creştin nepracticant”, altfel de ce ai aduce în discuţie acest termen – „practicant”. Prin urmare un „creştin nepracticant” ar fi unul care zice că crede în Hristos dar nu merge pe la Biserică, nu este interesat de viaţa bisericească. Un „creştin practicant”, aşa ca Iulian Bulai, ar merge pe la Biserică, mai des sau mai rar, şi poate ar fi interesat într-o anumită măsură de viaţa religioasă. Dar pentru acest „creştin practicant” a-L batjocori pe Cel la care, chipurile, te duci să te închini, nu produce nici un conflict, totul fiind, în percepţia lui, în sfera normalului! O concepţie deosebit de ciudată şi lipsită de sens dar pe care o regăsim în comportamentul şi declaraţiile lui Lucian Bulai. De unde are el aceste idei despre creştinism, nu ştiu. Sigur nu le are de la sursă, de la Sfintele Scripturi, de la Dumnezeu.
    Un creştin autentic este unul care, înainte de toate, Îl iubeşte pe Dumnezeu. Cea mai mare poruncă pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său este: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38 „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22)
    Un creştin nu poate sări peste această cea mai importantă poruncă prin nimic din ce face. Nu o poate înlocui cu mersul la Biserică sau cu orice alt ritual. Sunt multe pasaje din Scripturi care susţin ceea ce am spus, voi aminti doar unul din Evanghelia lui Ioan. Sunt cuvintele Mântuitorului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.”(Ioan 14:23-24)
    Deci cele două categorii de creştini, „nepracticanţi” sau „practicanţi”, sunt creştini care nu au nimic de-a face cu creştinismul deoarece dragostea de Dumnezeu nu este în inimile lor. Nu poţi batjocori, este imposibil să o faci, pe cel pe care îl iubeşti. Dar dacă îl urăşti atunci îţi vei arăta şi dispreţul, aşa ca Iulian Bulai. Obişnuit cu zeflemeaua şi batjocura care se practică în forurile de conducere ale ţării, probabil că Iulian Bulai nu vede în Mântuitorul Isus Hristos decât ca pe unul dintre rivalii săi politici. Mare greşeală! Din păcate nu este doar el în această nefericită situaţie ci mulţi alţi români creştini, practicanţi sau nepracticanţi, care Îl înjură pe Dumnezeu la fiecare pas, ca şi cum Dumnezeu ar fi de vină pentru toate relele din lume. Dar de la domnul deputat ne-am fi aşteptat la altceva.
    O relaţie adevărată se arată nu prin cuvinte, ele pot fi uneori amăgitoare şi viclene, aşa cum sunt cuvintele politicienilor care spun că ne iubesc şi ne scapă de hoţie până îşi primesc voturile iar apoi pun genunchii pe grumazul nostru, sprijinind interesele altora, nu ale poporului. O relaţie adevărată se arată prin dragoste şi prin grija cu care te porţi faţă de acea persoană, atent fiind nu doar să nu o ofensezi ci să-i faci, în toate cele bune, pe plac. Sunt convins că Iulian Bulai o iubeşte pe mama lui. Ar putea el spune despre dânsa lucruri ofensatoare aşa cum a spus despre Isus Hristos şi mama Lui? Evident că nu şi aceasta pentru că o iubeşte. Dar atunci cum stau lucrurile cu Isus? De ce trebuie El să suporte toate obrăzniciile noastre şi faţă de El ne putem purta ca nişte golani, spunând că credem în El? Acesta nu-i creştinism, acesta este păgânism în toată regula, ba chiar mai mult.
    Îl înţeleg acum şi pe Preşedintele Iohannis care nu a condamnat acest fel de „creştinism practicant”, cu acest fel de creştini vedem că domnia sa colaborează de minune, dar nu poate fi de acord cu cei ce Îl iubesc pe Isus Hristos şi care se străduiesc să facă voia Lui şi să-i fie în toate credincioşi. În opinia Preşedintelui nostru, care se declară creştin, aceştia din urmă sunt „fanatici religioşi”.
    Am observat că una dintre tacticile folosite de către Satan este să infiltreze creştinismul cu creştini falşi, sau să îi ajute pe aceştia falşi, prin tot felul de manevre necreştineşti, să ajungă în funcţii de conducere, înşelând poporul creştin fără discernământ. Aş putea da numeroase exemple din lumea occidentală, şi nu numai. Uitaţi-vă numai la partidele care au în titulatura lor şi cuvântul creştin, mai ales în Europa, şi veţi vedea că mai toate luptă împotriva creştinismului. Şi-au adăugat la denumirea partidului şi cuvântul „creştin” pentru a colecta voturi de la creştinii practicanţi, atâta tot. Cu creştinismul autentic nu au nimic de-a face. Biblia spune că Diavolul ia chip de înger de lumină şi caută să-i înşele pe toţi, creştini practicanţi sau necreştini.
    Pentru cei mai în vârstă nu-i greu să ne aducem aminte că Lenin, Stalin şi urmaşii lor au procedat similar: pe de o parte s-au erijat în apărătorii binelui şi a celor mulţi şi oropsiţi iar pe de altă parte şi-au ridicat pumnul împotriva lui Dumnezeu şi au batjocorit Numele Lui, persecutându-i pe creştini. Asemănarea cu Iulian Bulai şi USR-ul este izbitoare şi ne confirmă care este direcţia acestui partid, partid de care eu cred că România nu avea nevoie.
    Vedeţi că lucrurile se leagă. Mulţi dintre aleşii USR au refuzat să jure cu mâna pe Biblie că vor lucra pentru binele poporului. De ce dacă au intenţii bune? De ce dacă sunt creştini? Ce au cu Biblia şi ce au cu Dumnezeu? Adevărul este că nu sunt creştini şi nici nu îi iubesc pe cei ce, cu adevărat, sunt.
    Văzând toate acestea am o altă întrebare care mă pune pe gânduri. Ce fel de creştini sunt cei care, fie că se numesc catolici, ortodocşi sau evanghelici, au trimis în Parlament astfel de oameni, oameni care vor face tot ce pot ca să îngrădească credinţa creştină? Singura explicaţie este că sunt acei „creştini nepracticanţi” sau „creştini practicanţi”, dar care cred că sunt creştini autentici. Ei nu pot face diferenţa între lup şi oaie. Dacă lupul îşi pune un moţ alb pe frunte imediat este etichetat ca oaie. Nu poţi fi creştin adevărat şi să votezi cu un astfel de partid. Nu poţi fi creştin luminat de Duhul Sfânt şi să trimiţi în Parlament pe cei ce-L batjocoresc pe Dumnezeu şi pe cei ce cred cu adevărat în El. Hristos spunea că o împărăţie, o casă, dezbinată împotriva ei înşişi nu poate dăinui.
    Cei ce ajung în funcţii de conducere au pretenţia să li se dea cinste, să fie respectaţi. Dar ei nu mai respectă pe nimeni, nici chiar pe Dumnezeu, de oameni ce să mai vorbesc? Să nu uite aleşii noştri „creştini practicanţi” că vor culege ceea ce seamănă. Tot Dumnezeu spunea că cine seamănă furtună, furtună va secera.
    Faţă de un om pe care îl respecţi, dacă nu îl elogiezi, măcar foloseşti un pronume de politeţe. Funcţie de cum te adresezi atât de mult îl respecţi. Ca să arăţi că nu ai nici un respect faţă de cineva i te adresezi cu „tu” sau vorbeşti despre „el”. Un minim de politeţe implică formule ca „dumneata”, „dânsul”. Mai mult de atât, o mai mare consideraţie sau apreciere, se exprimă prin „dumneavoastră”, „dumnealui” sau, mai rar, „Excelenţa voastră”. Ce respect ai faţă de Dumnezeu când spui, batjocoritor, că a fost un copil sărac cu un tată trecut de vârsta a doua şi o mamă surogat? Nu se îndeplineşte nici măcar cerinţa de lipsă de respect, e mai jos de atât. De unde această concepţie despre Dumnezeu? De la biserică sau de la partid?
    Domnul Bulai este acum preşedinte al Comisiei pentru CULTURĂ din Camera Deputaţilor. Cred că pretinde respect. Dar să nu uite că nu îl poate avea doar pentru că este într-o funcţie publică. „Creştinii practicanţi” obişnuiesc să-L înjure şi pe Dumnezeu dar şi pe oameni. Şi dacă ei nu-L respectă nici pe Dumnezeu şi nici pe oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu de ce i-ar cinsti oamenii? Respectul se câştigă prin felul în care trăieşti şi te raportezi la ceilalţi, mai ales la Dumnezeu.
    Aşa cum ştim, poporul român este creştin în proporţie covârşitoare (dacă este creştin aşa ca Iulian Bulai, USR-istul, atunci avem o problemă gravă). Cum poate cineva dintr-un partid care nu reprezintă decât o minoritate să ofenseze alte circa 20 de milioane? Şi dacă nu ar fi decât o sută de oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu şi care se mâhnesc în sufletul lor atunci când Cel pe care Îl iubesc este vorbit de rău, şi tot nu ar trebui să-şi permită unul care a ajuns într-o funcţie publică să recurgă la astfel de mârlănii. El se descalifică nu ca şi creştin, nu ca şi deputat, ci ca om. Ca deputat şi preşedinte de comisie la cultură cerinţele sunt mult mai mari decât la un simplu om, iar ca şi creştin infinit mai mari.
    Dar creştinii sunt obişnuiţi cu ofensa. Ne aşteptăm la ea. Şi ne aşteptăm să vină şi de la creştinii cu numele, „practicanţi”, poate chiar mai mult de la ei. Mântuitorul Isus Hristos ne-a avertizat că aşa va fi. Însă vrem să tragem o linie clară de demarcaţie între falşii creştini şi cei autentici, între fals şi adevăr şi vrem să stăm alături de Cel ce a fost murdărit cu noroi şi minciună de 2000 de ani, deşi El nu a făcut nici un rău nimănui, nici măcar duşmanilor Lui. Satan însă L-a urât pentru că Hristos i-a frânt puterea atunci când Mântuitorul a ieşit biruitor la cruce şi a adus eliberare omenirii ţinută sub robia întunericului. Duşmanul lui Hristos este chiar Satan. El face ca atât de multă ură să se reverse faţă de Hristos şi cei ce Îl urmează. Ar trebui să avem mare grijă de partea cui ne aflăm, în care Partid. Fiecare va sta odată în faţa lui Hristos şi va da socoteală.
    Domnul Isus Hristos stătea în faţa oamenilor religioşi, care credeau că sunt în graţia lui Dumnezeu, că sunt credincioşi autentici, şi le spune următoarele cuvinte:
34 „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

Print Friendly
Ora Radio Unison -
Ora dumneavoastra -
* De ce apar decalaje de ora?
Sondaj

De ce unor creştini le este mai frică să se adune împreună cu alţi creştini pentru a-L lăuda pe Dumnezeu decât celor din lume care se adună, riscând, pentru a petrece?

Vedeti rezultatele

Loading ... Loading ...
Promo
 

© 2020 RADIO UNISON ZALAU • Toate drepturile rezervate •