|
|
|
Alegerile au trecut, urmează greul
|
|
Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 606 | Trimite prietenilor
|
 Au trecut şi alegerile prezidenţiale din anul 2009. Urnele de vot au fost deschise şi s-au numărat voturile. Încă nu se ştie cu siguranţă cum stau lucrurile dar se pare că totuşi câştigătorul se cunoaşte.
După toată încrâncenarea din timpul campaniei electorale una din tabere va izbucni în strigăte de bucurie iar cealaltă va cădea în disperare. Unii vor spune că începe fericirea iar alţii vor spune că începe dezastrul. Se vor plăti poliţe şi lupta va continua, poate mai crâncenă ca şi până acum.
Scorul a fost foarte strâns, puţine voturi vor face diferenţa dintre unul şi celălalt, ceea ce înseamnă că poporul român este împărţit în două, poate în trei, daca îi adăugăm şi pe cei ce nu au votat şi care sunt mulţi. Dar dintre cei ce au votat jumătate văd lucrurile într-un fel şi jumătate în altul. Semn că societatea românească este în continuare împărţită. Aşa că rezultatul votului nu este neapărat un motiv de bucurie pentru nimeni.
Dacă Traian Băsescu va câştiga alegerile, aşa cum se pare că va fi, atunci cred că ne aşteaptă vremuri grele. Ion Iliescu a mai făcut o revoluţie. Nu este mare lucru să o mai facă şi pe a doua. Cândva a avut susţinerea ruşilor şi a Televiziunii Române, acum are şi susţinerea marilor trustri de presă controlate de Voiculescu şi Vantu, a celui mai bogat om din România, Dinu Patriciu. Se pare că este maestru în a influenţa opinia publică. Şi deşi acum mulţi români s-au mai trezit, iată că era cât pe ce. Nu cred că va fi pace. Nu ştiu dacă PDL-ul va putea face guvern şi chiar dacă va face va fi unul fără nici un fel de liant, unul de compromis.
Dacă Traian Băsescu va fi ales preşedinte el nu va putea face ceea ce ar vrea să facă pentru-că nu are susţinere în Parlament şi aşa cum am spus, nu ştiu dacă va putea face un guvern aşa cum şi-ar dori. Aşa că bucuria se estompează. Rămâne doar bucuria că cei ce doreau să împartă ţara între ei şi să o folosească după bunul lor plac, ciocoii cei noi, cel puţin pentru o vreme au fost opriţi. În rest numai Dumnezeu ştie ce ne aşteaptă.
De aceea toate speranţele trebuie să ni le punem doar în Dumnezeu.
Mi-am adus aminte zilele acestea de trezirea din Oradea din anii ‘70. Pastorul bisericii baptiste de acolo, Liviu Olah, le spunea credincioşilor să se roage pentru România. Să se roage pentru vremuri de libertate religioasă. Ca Evanghelia să poată fi propovăduită pe stadioane, în case de cultură, fără nici un fel de oprelişti. Credincioşii se mirau şi îi spuneau că aşa ceva este greu de crezut că se va întâmpla, erau doar sub stăpânirea unui regim dictatorial ce părea să fie veşnic. Cu toate acestea Liviu Olah a insistat şi toţi au început să se roage pentru libertate religioasă. Iar noi azi beneficiem de această libertate. Probabil că niciodată nu a fost în România o asemenea libertate. Din cauză că nişte credincioşi care trăiau într-un regim comunist s-au rugat pentru cei ce vor veni după ei.
Libertatea a venit şi noi ne bucurăm de ea dar am uitat să ne mai rugăm. Probabil ni s-a strecurat în minte ideea că de acum înainte nimic rău nu se mai poate întâmpla. Iar răul bate la uşă. Mârâie ca şi un câine însetat de sânge şi aşteaptă momentul în care să muşte din nou. Şi dacă nu ne rugăm va muşca, mai repede sau mai târziu.
Indiferent în ce tabără te afli nu te grăbi la bucurie. Mai bine decât să chiuim de bucurie sau să plângem de necaz, să ne plecăm genunchii şi să-I cerem lui Dumnezeu milă şi îndurare. Să ne aşezăm sub protecţia Lui pe noi, casele noastre, pe cei dragi, ţara întreagă. Nu poţi zice că a fost o biruinţă, indiferent cine a câştigat, când jumătate din ţară vede aceasta ca un dezastru, când ţara este dezbinată şi această stare de dezbinare va fi amplificată în continuare de cei ce au puterea mijloacelor de informare în masă.
Închei cu ceea ce găsim scris în cartea 2 Cronici 7:14. Sunt cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.”
Ţara noastră este bolnavă. După o campanie electorală de genul celei prin care am trecut, după cuvintele grele care s-au spus dintr-o parte sau din alta, după minciunile, calomniile şi murdăriile care au fost aruncate peste unii şi peste alţii numai boală poate rezulta. O adâncă boală spirituală, mai puternică ca şi cancerul. O ţară în care domneşte ura şi în care cei ce ar trebui să conducă ţara în pace şi bună înţelegere se află în mare duşmănie, nu este o ţară sănătoasă. Soluţia nu este la liderii politici ci la poporul Domnului. La cei ce cred în Isus Hristos dar care au adormit. Aceştia trebuie să se smerească, să se roage, să caute faţa lui Dumnezeu şi să se abată de la căile lor rele. Atunci avem promisiunea că Dumnezeu ne va ierta păcatul nostru şi va vindeca ţara. Dacă poporul Domnului va face aşa atunci Dumnezeu poate interveni şi schimba chiar inima celor ce sunt puşi în fruntea ţării. Le poate da o inimă bună, dragoste chiar pentru duşmani, înţelepciune, putere de muncă, şi tot ce au nevoie pentru a conduce bine şi cu folos această ţară.
Dacă am depune, în rugăciune pentru ţară, atât efort şi pasiune cât am depus în campania electorală, nu am nici o îndoială că ţara aceasta ar putea fi un al doilea Canaan.
Dumnezeu să ne ajute şi să aibă milă de noi! |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sondaj
 Loading ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Promo
|
|
|
|
|
